Curtea Constituțională a României (CCR) a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sunt neconstituționale dispozițiile art. 13 alin. (5) din OUG 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție (DNA).
Articolul declarat neconstituțional de CCR spune că: „În cazul în care dispune disjungerea în cursul urmăririi penale, procurorul din cadrul Direcției Naționale Anticorupție poate continua efectuarea urmăririi penale și în cauza disjunsă.”
CCR explică în minuta deciziei de marți, 6 aprilie, că pentru pronunțarea soluției de admitere, Curtea a constatat că dispozițiile art.13 alin.(5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.43/2002 contravin, în esență, dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare, consacrate de art.21 alin.(3) și art.24 din Constituție, precum și de art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, în considerarea faptului că acestea încalcă dispozițiile procesual penale ce reglementează competența organelor de urmărire penală, care, potrivit Deciziei Curții Constituționale nr.302 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.566 din 17 iulie 2017, constituie norme juridice cu caracter imperativ, a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității absolute.
Decizia CCR poate duce la anularea tuturor dosarelor aflate pe rol, dosare în care procurorii DNA au trimis în judecată inculpați în urma disjungerii unor cauze penale.
Un astfel de dosar este cel al fostului senator PSD de Constanța Eduard Martin. El a fost trimis în judecată de DNA, în calitatea de asociat al firmei Polaris M Holding, acuzat fiind de evaziune fiscală și delapidare. Dosarul a fost disjuns dintr-un alt dosar în care martin era inculpat alături de Radu Mazăre.
Procurorii DNA spun că în perioada decembrie 2006 – februarie 2017, societatea Polaris M Holding ar fi încheiat relații comerciale fictive cu alte 10 firme (dintre care 7 firme controlate de inculpați) și ar fi înregistrat în contabilitate mai multe facturi emise pentru „serviciile” respective. Cheltuielile fictive înregistrate ar fi vizat presupuse achiziții de studii și consultanță ori presupuse plăți ale unor chirii pentru mașini, utilaje și imobile.
Prin aceste activități societatea Polaris M Holding s-ar fi sustras de la plata obligațiilor fiscale către stat în sumă totală de 32.647.878,53 lei (18.982.418,04 lei TVA și 13.665.460,50 lei impozit pe profit). De asemenea, urmare a acelorași demersuri, cei doi asociați în cadrul S.C. Polaris M Holding S.R.L și-ar fi însușit sume de bani din patrimoniul acestei firme totalizând 62.535.751 lei. În total, frauda ajunge la peste 109 milioane de lei.