1858 este anul în care apar oficial primii doctori în Dobrogea, regiune aflată atunci sub stăpânire otomană. Acest fapt s-a datorat începerii lucrărilor la linia ferată Constanța – Cernavodă, de către Compania Britanică de Căi Ferate Barkley.
Deoarece în a doua jumătate a secolului al XIX-lea navigația la gurile Dunării se făcea extrem de greu, mai ales din cauza piedicilor puse de Rusia țaristă, dar și din cauze naturale, a fost ridicată problema construirii unei căi ferate între Cernavodă și Constanța. Astfel, proiectul construirii liniei ferate i-a revenit companiei englezești Barkley, care a început lucrările în anul 1858.
Potrivit doctorului Hector Sarafide, care s-a ocupat de studiul începuturilor medicinii în Dobrogea, prima apariție de doctori în acest ținut a coincis cu venirea companiei engleze. Odată cu ei, au sosit în Constanța și „primii coloniști ai orașului, în mare parte Greci din orașele golfului Burgaz al Rumeliei orientale”.
Citește și: Primul laborator de optică medicală din Constanța: „Atelierele Șapira”
„Marea provincie a Dobrogei nu prezintă nici-o urmă binefăcătoare a științei medicale”
Din articolul „Medicina în Dobrogea”, publicat în volumul „Dobrogea – Cincizeci de ani de viață românească 1878 – 1928”, semnat de Hector Sarafide, mai aflăm că istoria medicală a Dobrogei anilor 1800 nu este bogată.
Încă de la începutul secolului al XIX-lea, când se vorbea despre provincia noastră, erau pomenite și epidemiile care au bântuit printre armatele care au trecut ori s-au războit pe aici și care epidemii, desigur, au atins și populațiile care locuiau în ea:
„Dar aceste relațiuni sunt foarte scurte: se vorbește de ciuma de la războiul ruso-turc din 1828—29, ale cărei victime au fost îngrijite la Kiustendje și la Mangalia, precum si despre holera de care au suferit trupele Mareșalului Canrobert în războiul Crimeei din 1854, când în mersul lor au făcut scurte popasuri în Mangalia și Kiustendje, unde au îngropat și morții lor.
Afară de aceste mici știri, marea provincie a Dobrogei, cu centre de populație destul de însemnate ca Bazargicul, Mangalia, Silistria, Babadagul, Tulcea și cu sate mai mult sau mai puțin populate, nu prezintă nici-o urmă binefăcătoare a științei medicale. Situațiunea geografică a Dobrogei, izolată de restul țării printr-un larg fluviu și compunerea etnologică a populațiunii, formată de elemente eterogene, care nu gustau medicina științifică, făceau ca locuitorii acestor ținuturi să nu simtă nevoile medicinii.”
Aviz medical de la „Doctorul carantinei” pentru musulmanii care doreau să plece în pelerinaj la Mecca
Cu toate acestea, în Dobrogea otomană, la Constanța, exista un medic și până la sosirea englezilor, „Doctorul carantinei”. Este vorba despre doctorul grec Papasaul, medicul „Comisiei Internaționale din Turcia pentru controlul pelerinilor” care se duceau la Mecca. Acesta verifica starea de sănătate a musulmanilor care doreau să plece în pelerinaj la Mecca. În condițiile în care epidemiile de holeră sau ciumă făceau ravagii, pelerinii nu puteau porni în călătorie fără avizul medical al lui Papasaul.
Doar că, doctorul Papasaul nu putea oferi consultații și locuitorilor orașului, nefiind medicul Constanței. Și, totuși, mai arată Hector Sarafide, locuitorii apelau la serviciile lui:
„Această populație (n.r. din Constanța), redusă la număr la început, recurgea la ajutorul medical al primului doctor ce cunoaștem că a calcat pământul Dobrogei, Papasaul, medicul comisiei internaționale din Turcia pentru controlul pelerinilor, ce se duceau la Meca. (…) Bătrânii noștri nu pomenesc de medici oficiali, afara de doctorul Papasaul, care, ca medic al carantinei, se ocupa numai de caravanele ce se duceau la Mecca și nu se amesteca în ale orașului. Control oficial nu exista. Fiecare își exersa meseria așa cum credea că e mai bine, iar natura făcea restul. Medicina și farmacia erau profesii libere în adevăratul înțeles al cuvântului.”
Foto: domeniul public (Constanța, 1911)
Comentariile sunt închise.