Situat la câțiva kilometri de Dunăre, pe valea pârâului Chichirgeaua, satul Tichilești (comuna Horia, județul Constanța) s-a format în secolul al XIX-lea din oameni veniți din satul vecin, Topalu și din ciobani coborâți cu turmele din Ardeal.
Biserica ridicată de aceștia în cinstea Sfântului Gheorghe, în jurul anului 1890, este astăzi cea mai veche mărturie a unui sat care se golește. Dacă în anul 2002 satul număra 393 de suflete, la recensământul din 2021 au mai fost înregistrați doar 271 de locuitori.
Biserica „Sfântul Gheorghe” din Tichilești figurează în Lista Monumentelor Istorice cu codul CT-II-m-B-02917, la categoria II — arhitectură, grupa valorică B, adică monument de interes local. Anul construcției variază în funcție de sursă: Lista o plasează în perioada 1892-1895, în timp ce pisania de deasupra intrării, refăcută în 2008, indică anul 1890. Potrivit Arhiepiscopiei Tomisului, lăcașul a fost sfințit în anul 1895, în timpul regelui Carol I, de către episcopul Partenie, alături de protoiereul Gh. Rădulescu, primarul Ion Bobes și preotul Nicolae Vasilescu.
Este zidită din piatră și cărămidă, acoperită cu tablă, în stil bizantin, în formă de cruce, cu o turlă mare pe mijloc. A fost devastată în timpul ocupației germano-bulgare a Dobrogei (1916-1918) și reparată cu cheltuiala locuitorilor în anii 1927-1928, fiind sfințită din nou, în 1928, de pr. Constantin Coada. Mai târziu, în anul 1949, i s-a reconstruit turla care era expusă căderii, iar pe parcursul anilor a mai suferit mici reparații la acoperiș și la exterior.
Timp de peste un secol, a fost pictată doar catapeteasma, lucrare realizată în anul 1894 de pictorul Al. C. Popovici din Galați. Pictura propriu-zisă a bisericii a fost executată în anul 2008 de către pictorul Aurel Goagea, iar slujba de sfințire a fost săvârșită la 13 mai 2008.
Un detaliu arhitectural tulburător: Lespedea sinucigașilor
Chiar în fața lăcașului de cult se află un postament masiv din piatră, construit sub forma unui catafalc cu o margine înălțată pentru căpătâi și încadrat de câteva bănci simple, tot din piatră. Aceasta este lespedea funerară pe care, în istoria satului, erau așezați cei care se sinucideau. Potrivit învățăturii creștine, acestora nu li se oficiază slujba în interiorul bisericii. Din câte știm, la Tichilești este singurul lăcaș de cult din Dobrogea în care există așa ceva.
