În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ecourile ciclismului ajung și în România. Cronicarii vremii notează că ciclismul apare în țara noastră în 1869, când societatea „Tirul” din București pune la dispoziția membrilor ei „velocipede pentru a se exersa în mersul, în echilibrul pe un aparat cu 2 roți”.
Potrivit unui document al Federației Române de Ciclism, în 1882, biciclul a fost folosit pentru prima dată ca mijloc de locomoție la Bacău de către un excentric salariat al fabricii de hârtie „Letea”. În București primele biciclete au apărut în 1886, pentru ca în 1891 să fie consemnat debutul ciclismului ca sport. Printre primii locuitori ai Capitalei, care au folosit bicicleta ca mijloc de locomoție, se numărau și câteva personalități ale vremii: Al. Vlahuță, B. Delavrancea, Al. Macedonski și dr. V. Urechia.
Primele concursuri de ciclism din România
În această perioadă, a doua jumătate a secolului XIX, cicliștii care doreau să organizeze concursuri după modelul occidental au importat biciclete cu roata mare în față, numite bicicle. În ultimul deceniu al secolului XIX a sporit și numărul societăților de ciclism, și, astfel, au apărut primele curse, primele velodromuri. Încă din 1886 fuseseră înființate cluburile cicliste „Velocitas” și „Huniade”, iar în 1889 „Asociația de ciclism” din Arad.
Odată cu înmulțirea societăților cicliste, se impune necesitatea coordonării și organizării ritmice a activității cicliste, arată Federația Română de Ciclism. În consecință, în 1891 se înființează „Clubul velocipediștilor” din București, care va organiza un concurs oficial.
Cursa de debut din București, care a avut loc în 1891, a fost câștigată de constănțeanul Dumitru Dumitrescu. Traseul București – Ploiești – București a fost parcurs în 7 ore și 45 minute. În aceeași perioadă, tot el avea să câștige și cursele Otopeni – Băneasa și Otopeni – Rondul 2 de la șosea.
Din cele trei surse pe care le-am studiat, două prezintă anul cursei în care Dumitru Dumitrescu a devenit primului campion velocipedist ca fiind 1893, însă, pe medalia concursului, prezentată de site-ul muzeuciclism.ro apare anul 1931.
Dumitru Dumitrescu, „decanul bicicliștilor români”
Născut la Constanța, în anul 1859, Dumitru Dumitrescu avea să devină primul câștigător al unui concurs de ciclism din România, la 32 de ani, în anul 1891. Detalii din viața lui nu prea se cunosc. Din ziarul Dobrogea nouă, ediția din 21 februarie 1988, care îi închină un medalion, aflăm că, Dumitru Dumitrescu a urmat studiile la București, unde se mutase cu familia de la Constanța. Din anul 1890 devine „un adorator înfocat al velocipedei”, iar de aici până la a deveni un campion în acest sport, a fost doar un pas:
„Chiar dacă în ultimii ani ciclismul nu a reușit să se impună la Constanța ca o disciplină cu performanțe remarcabile, el ne oferă totuși satisfacția de a consemna prezența primului campion velocipedist pe malul Mării Negre. (…) timp de 5 ani bate toate recordurile și câștigă principalele curse organizate în țară. El învinge în cursa Otopeni – Băneasa, iar un an mai târziu și cursa Otopeni – Rondul 2 – Șosea (1981). Dar cea mai mare victorie a celui ce a văzut lumina zilei la Constanța avea să fie în vestita cursă București – Ploiești – București, desfășurată în anul 1893. Așadar, la 34 de ani el devine primul campion, titlu ce i se recunoaște pentru traseul parcurs în 7 ore și 45 minute” (Dobrogea nouă, ediția din 21 februarie 1988).
Citește și: Cum au dispărut Cadiatele – tribunalele musulmane – din Dobrogea. „Se judecă după hatâr”
Comemorat în anul 1985 la hotel Meridian în Stațiunea Mamaia
În cadrul evenimentului cu tema „Transportul în România”, organizat de Muzeul Tehnic din București la hotelul Meridian din Mamaia, în anul 1985, organizatorii au expus și o fotografie din anul 1892, care îl înfățișează pe Dumitru Dumitrescu alături de un velocepid. Fotografia reprezintă, potrivit ziarului Dobrogea Nouă, „recunoașterea performanței” sale.
Fotografia, cu dimensiunile 25,5 x 20,2 cm, se află astăzi la Muzeul Sportului din România din București, cu următoarea descriere:
„Portret de atelier al ciclistului D. Dumitrescu. Figură întreagă, redat frontal, în picioare. Acesta stă sprijinit de un velociped, cu piciorul drept așezat pe una din pedale, într-o atitudine degajată. În spate este vizibil un fundal ce imită un luminiș dintr-o pădure. Fotografia este lipită pe carton fiind încadrată de un chenar auriu cu motive ornamentale în cele patru colțuri. În partea de jos, central, este notat anul 1892. Inscripție pe paspartu, în partea dreaptă: S. Korn (jos); Atelier S. Korn Viennna și Bucuresci/ Calea Victoriei 144 (sus); 1892 (central, în partea de jos). Pe spatele fotografiei se află o însemnare olografă, în creion: Dumitru Dumitrescu / decanul bicicliștilor români”.