Adoptarea Islamului ca religie de stat în Imperiul Otoman a înnoit sistemul juridic prin introducerea instituţiei cadiatului – cadiu (judecător islamic), autorităţi desemnate din rândul comunităţii musulmane cu scopul de a judeca orice pricină în acord cu Sharia.
În lucrarea de doctorat „Mișcarea națională tătară din România în perioada interbelică”, Melek Apaz precizează că tribunalele de stat erau active în fiecare zi, iar completul de judecată era compus dintr-un cadiu şi un yarguci, fiecare având datoria sa. Cadiul urma să examineze cazul din perspectiva Sharia (Şeriat) în timp ce yarguci trebuia să ia o decizie în raport cu codul genghishanid (Yassa). În acord cu principiile Islamului, responsabilitatea cadiilor nu era doar de a judeca, ei îndeplineau şi atribuţiuni notariale, tot ei analizau din punct de vedere moral drepturile tuturor supuşilor inclusiv în materie de moşteniri.
Citește și: Imagini inedite cu efectele furtunii care a măturat litoralul românesc în urmă cu 35 de ani FOTO
Cadiatul în Dobrogea
Instituția cadiatului a existat și pe teritoriul Dobrogei, încă din perioada Imperiului Otoman, pentru a reglementa problemele juridice ale supuşilor musulmani.
„După 1878, administraţia românească din Dobrogea a păstrat această instituţie, limitându-i atribuţiunile strict la probleme civile şi religioase intracomunitare. În art. 39 din Legea privind drepturile juridice, din 30 martie 1886, se prevede că în oraşele Constanţa şi Tulcea să se infiinţeze două cadiate teritoriale., după încorporarea Cadrilaterului, au luat fiinţă cadiate şi în localităţile Silistra, Turtucaia, Bazargic şi Balcic, după cum le-a reglementat actul juridic din 26 iulie 1921, art. 95. Pe lângă fiecare muftiat funcţiona câte un cadiat, adică instanţa judecătorească musulmană care avea în competenţă soluţionarea neînţelegerilor dintre musulmanii din provincie. Cadiatele au funcţionat, până la 1 aprilie 1935”, arată dr. Melek Apaz.
Dar, în perioada interbelică cadiatele din Dobrogea, bazate pe sistemul canonic musulman, erau deja depășite. Lupta împotriva acestui sistem juridic medieval a început chiar în sânul populației turce din România. Senatorul Card Ali Mehmet depunea în 1928 o comunicare, adresată președintelui Consiliului de Miniștri și ministrului justiției, prin care cerea, în numele tuturor musulmanilor din țară, desființarea cadiatelor.
„Cadiatele sunt conduse ce către un cadiu, care este absolvent al Seminarului musulman de la Medgidia și care judecă afaceri de zici de milioane, întocmai ca și magistrații de la tribunale, care au studii speciale și multă practică… Să nu se creadă, însă, că ele au caracter religios și dacă se desființează s-ar viola Constituția care garantează cultul mahomedan. Ele sunt simple instanțe judecătorești, unde se face judecată după hatâr, iar hotărârile lor în apel sunt judecate de judecătorii tribunalului, care sunt creștini. Mă mir cum statul român a lăsat în mâna cadiilor tutelele, unde averi însemnate ale minorilor sunt împărțite de cei interesați, minorii nu primesc nici o cultură și nici o educație și când ajung la majorat sunt oameni simpli și n-au nici-o avere. Întreaga populație din Dobrogea a cerut telegrafic guvernului desființarea cadiatelor… În numele populațiunii musulmane, rog guvernul și în special pe domnul ministru de justiție să desființeze cadiatele, căci nu pot să pricep, cum se poate ca, într-o țară civilizată, să fie o justiție învechită. Haremurile, poligamia, luarea în căsătorie a unei fete fără voia ei, divorțarea de soție, prin simpla pronunțare a cuvintelor: „am divorțat de tine”, sclavia femeii și altele sunt lucruri care nu se potrivesc cu starea socială de astăzi…”.
Citește și: Cum au salvat pescarii din Jurilovca, în urmă cu un secol, piața de pește din Constanța
Chestiunea desființării cadiatelor, potrivit lui Mehmet Ali Ekrem, a fost din nou ridicată în fața guvernului în 1931 de către deputatul de origine turcă Omer Vehbi:
„Era o realitate incontestabilă faptul că populația turcă din România simțea nevoia ca noile legi să înlocuiască vechile canoane după care se condusese societatea de altă dată. Astfel, la 1 ianuarie 1930 s-a hotărât ca musulmanii din România să efectueze căsătoria civilă înainte de cea religioasă și să îndeplinească toate formele prevăzute de regulamentul actelor de stare civilă. După scurt timp au fost desființate și cadiatele. Codul civil rămânea singurul îndreptar în pricinile de judecată ale acestei populații.”, arată Mehmet Ali Ekrem în lucrarea „Din istoria turcilor dobrogeni” (Editura Kriterion, 1994).
Dar, elitele tătare aveau însă şi reticenţe de natură pragmatică şi oportunistă legată de desființarea cadiatelor, mai arată dr. Melek Apaz: „Într-o majoritate covârşitoare, posturile de cadii – şi acest lucru este valabil şi pentru slujbele de hogi şi muftii- erau ocupate de tătari. O eventuală desfiinţare a cadiatelor a fost percepută de tătari ca o lovitură îndreptată împotriva lor şi o tentativă de subminare a poziţiilor dominante în sânul comunităţii musulmane. Ca atare, măsura adoptată în Turcia în 1931 a fost aplicată în România abia în cursul anului 1935”.
Citește și: „Sclavul s-a răsculat”. Povestea ienicerului care a demis un Mare Vizir la Silistra
Desființarea cadiatelor
Legea prin care s-a desființat oficial instituția cadiatului în România a apărut în Monitorul Oficial din 3 aprilie 1935. Cadii, potrivit articolului X din Legea pentru modificarea și abrogarea unor articole din legea pentru organizarea judecătorească, urmau să fie numiți, în funcție de studii, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, judecători la tribunale sau judecătorii:
„Art. X. – Cadii în funcțiune, care au doctoratul sau o licență în drept și o vechime în această funcțiune de cel puțin trei ani, vor putea fi numiți, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, judecători la tribunale sau judecătorii. Ei nu devin inamovibili decât după trecerea examenului de capacitate prevăzut de legea pentru organizarea judecătorească.
Cadii care nu întrunesc condițiile prevăzute de alineatul precedent, vor trece cu titlul de cadii urmând a fi experți permanenți în materie de legi și uzuri musulmane, pe lângă tribunalele respective din Dobrogea, cu salarizarea lor actuală”.
