Măsurile luate de autoritățile din întreaga lume pentru combaterea răspândirii noului coronavirus Sars-Cov-2 par încă pentru foarte mulți dintre semenii noștri exagerate. Trebuie înțeles faptul că, prin situații similare au trecut și bunicii și străbunicii noștri, care s-au confruntat cu maladii precum ciuma, holera sau tifosul.
Un caz de măsuri draconice luate și în Dobrogea s-a întâmplat în anul 1911, când holera făcea ravagii în toată țara. Astfel, pentru a limita răspândirea bolii, pe lângă anchetele epidemiologice și izolarea persoanelor cu care un bolnav a avut contact direct, a fost cerut și ajutorul armatei pentru izolarea unor cartiere de oraș, sau sate întregi.
Concret, aflăm din ziarul Adevărul, ediția din 10 octombrie 1911, că la Tulcea, în urma decesului unui bărbat de 25 de ani, domiciliat în strada Mircea Vodă, care prezenta semne de holeră, au fost izolate 7 persoane cu care a intrat în contact, iar „cartierul în care s-a produs această moarte suspectă a fost înconjurat cu un cordon de soldați, întrerupându-se astfel comunicația de aici cu restul orașului”.
Interesant este faptul că, în 1911, la Sulina funcționa un institut bacteriologic, institut unde au fost trimise pentru analize probele fiziologice ale bărbatului decedat!
Un alt caz în care a fost solicitată intervenția armatei pentru stoparea răspândirii holerei în anul 1911 a fost în satul Ghindărești, județul Constanța. Aici, în urma îmbolnăvirii a două femei, după ancheta epidemiologică, medicul Mărgărit a „cerut și un detașament de soldați pentru închiderea comunei carantinate cu cordoane militare”.
Protocolul pentru interacționarea cu persoanele izolate, în 1911
Ce presupunea închiderea cu armata a unui cartier de oraș în acea perioadă aflăm tot din sursa citată, care prezintă situația de la Galați, unde erau 18 persoane internate cu holeră, din care 16 se îmbolnăviseră la fabrica de lemne. Odată cu închiderea zonelor de risc de armată, era oprită și circulația mijloacelor de transport, inclusiv tramvaiul, iar soldații nu aveau voie să comunice cu nimeni. Singurele persoane care intrau în contact cu cei izolați erau „agenții sanitari”:
„Zona suspectă și înconjurată de trupe cuprinde străzile Arsenalului, Șalupei și Prutului. Circulația tramvaielor în aceste locuri este oprită. Substanțele alimentare pentru cei izolați sunt aduse până la cordonul de armată, iar de acolo sunt predate agenților sanitari care le dezinfectează. Soldații n-au voie să comunice cu nimeni”.
La fel ca în ziua de azi, ziarele comunicau și rezultatele negative
Dacă la Tulcea, Constanța și Galați erau zone închise cu armata, în aceeași perioadă de la Călărași veneau vești bune. Unui decedat suspect că a murit de holeră rezultatul i-a ieșit negativ, la fel fiind situația și în cazul altui concetățean. Astfel, Adevărul anunța că: „Niciun caz nou nu s-a mai ivit în oraș sau județ (n.r. la Călărași)”.
Teoriile conspirației erau și în 1911 la modă, în special la țară
Neîncrederea în doctori și autorități, le-au determinat pe unele rude să își ascundă bolnavii de holeră, de teama ca aceștia să nu fie otrăviți în spitale. Informația a fost făcută publică de fondatorul proiectului Planeta Științei, Alexandru Toma Pătraşcu, care citează The Illustrated London News, ediția din 18 noiembrie 1911.
Potrivit lui Alexandru Toma Pătraşcu, ziarul englezesc descria un sat din România, pus în carantină cu ajutorul armatei pentru a limita răspândirea holerei:
„Țăranii, crezînd că doctorii îi otrăvesc pe suspecții internați în spitale, își ascund bolnavii, și, uneori, îi atacă și îi înfrâng pe reprezentanții autorităților trimiși în control. Cînd se întâmplă așa ceva într-un sat, Guvernul îl izolează înconjurîndu-l cu soldați. Femeile din sat manifestă un interes deosebit pentru militari.”
Informația este ilustrată și cu un desen semnat de Frédéric de Haenen, pe baza unei schițe de Rook Carnegie, conform sursei citate.
Sursă foto: https://www.digibuc.ro/
Comentariile sunt închise.