În urma cercetărilor arheologice de la cetatea Capidava, județul Constanța, specialiștii au putut identifica cea mai veche relicvă epigrafă de aici, partea inferioară a unui ansamblu monumental funerar ridicat în necropola Capidavei.
Monumentul este închinat unui veteran al uneia dintre vechile unități auxiliare de infanterie romane, Marcus Cocceius Vitlus, pe care arheologul și profesorul Universitar Ioan Opriș îl numește „Cetățeanul 1 și cel mai vechi în toată comuna Topalu”.
Renumitul arheolog precizează pe pagina sa de socializare că ansamblul a fost realizat prin grija soției, Claudia, respectiv a fiilor Cocceius Veturius și Cocceius Nardus și reparat mai târziu de un alt urmaș, pe numele său Cocceius Titio.
Din informațiile pietrei funerare aflăm că M. Cocceius Vitlus a fost 28 de ani „signifer” (purtător de steag) în cohorta I Ubiorum, fiind lăsat la vatră în vremea scurtei domnii a lui Nerva, prin 97-98. A ales să se stabilească chiar în zona unde a servit armata Moesiei Inferior, în ultima parte a carierei militare, la Capidava. Moare septuagenar la începutul domniei lui Hadrian (117-138).

În prezentarea sa, arheologul Ioan Opriș aduce câteva lămuriri despre M. Cocceius Vitlus, dar și câteva informații despre prezența la Capidava a cohortei I Ubiorum:
„El însuși este un peregrin de origine celtică, venit de la celălalt capăt al Europei, deși inițial Gr. Florescu se gândea la o proveniență illyră. Cognomen-ul Vitlus este atestat mai ales în Gallia, dar și în Germania Superior, ori chiar în Regio II din Italia, în mai multe rânduri. Recrutarea sa între auxiliari se petrece înainte de venirea cohortei de Ubii în Moesia, teritoriu unde trupa este atestată într-o primă diplomă militară, la data de 28 aprilie 75.
Familia sa – Cocceii – devine în cursul secolelor II-III p.Chr. una dintre cele mai influente în rândul comunității de cetățeni care gravitează în jurul centrului administrativ de la Capidava.”

Cohorta I Ubiorum
„Mai departe de diplomele militare, continuă Ioan Opriș, un lucru este evident: până acum, cohors I Ubiorum are o unică garnizoană cunoscută în Moesia Inferior, înainte de a pleca într-o nouă misiune peste fluviu în Dacia. De unde știm? Ne ajută ștampilele cu formula abreviată COH(ortis) VBIOR(um), aflate doar la Capidava, chiar dacă în contexte secundare irelevante. Încă ceva, din timpul când cohorta staționează în Moesia Inferior cunoaștem și un praefectus al trupei, anume pe C. Iunius Tertius, care este menționat într-o inscripție tocmai la Minturnae (între Roma și Napoli, în Regio I).

Nu știm momentul precis în care redutabila cohors Ubiorum quingenaria equitata părăsește fortificația de la Capidava. Aceasta are a face, desigur, cu bellum Dacicum Traiani sau cu urmările sale directe. Ultima diplomă în care trupa apare între auxiliile Moesiei Inferior este cea de la Sexaginta Prista (Ruse), datată 13 mai 105. Interesant rămâne totuși un anume accent de continuitate etnică. Cohorta care îi urmează în serviciu la Capidava se cheamă cohors I Germanorum c(ivium) R(omanorum). Primele diplome clar datate o menționează în exercitus Moesiae Inferioris, dar nu mai devreme de anii 121, 127 și 135.”
Sursă foto deschidere: https://www.pinterest.ch/