Deși țara noastră este binecuvântată cu peste 2.300 de lacuri și 1.150 de iazuri, în România este clasificat ca zonă de îmbăiere un singur ochi de apă, respectiv Lacul Ciuperca din Tulcea.
Restul țărilor europene au în exploatare de la 4 până la 1.892 de lacuri avizate pentru scăldat.
Spre comparație, Polonia, o țară relativ apropiată ca dimensiuni, a clasificat ca zone de îmbăiere nu mai puțin de 367 lacuri, în timp ce în Germania sunt aproape 1.900 de ape de interior pentru scăldat.
Chiar și Bulgaria, care are pe teritorul său de opt ori mai puține de lacuri față de noi, a avizat ca zone de îmbăiere 4 lacuri.
Min Sănătății: Lacurile analizate nu sunt sigure pentru îmbăiere
Discrepanța reiese din raportul Comisiei Europene și al Agenției Europene de Mediu privind calitatea apelor pentru scăldat din Europa, document întocmit în baza notificărilor anuale trimise de statele comunitare.
De menționat faptul că zonele de scăldat cu factori terapeutici, precum lacul Ursu sau Amara, nu intră sub incidența legislației europene privind gestionarea calităţii apei de îmbăiere.
Identificarea, monitorizarea și autorizarea zonelor de îmbăiere intră în atribuțiile a două instituții – Administrația Națională Apele Române și Institutul Național de Sănătate Publică.
Aceasta din urmă a arătat, printr-un răspuns solicitat de “Dobrogea Live”, că, practic, înafară de Lacul Ciuperca din orașul Tulcea, niciun alt ochi de apă din România (exceptând apele terapeutice și de coastă) nu se pretează scăldatului.
“DSP-urile județene au identificat de-a lungul anilor zone de îmbăiere folosite ocazional, situate pe lacuri sau râuri, dar calitatea apelor de îmbăiere a variat, deseori neîndeplinind condițiile impuse prin legislație, si prin urmare nefiind sigure pentru îmbăiere din punct de vedere al sănătății utilizatorilor. Aceste zone sunt monitorizate de direcțiile de sănătate publică județene, însă nu se califică ca zone de îmbăiere autorizate sanitar, respectiv nu prezintă o calitate corespunzătoare constantă și, în cele mai multe cazuri, nici o infrastructură minimă necesară”, spun reprezentanții instituției din subordinea Ministerului Sănătății.
În aceste condiții apare întrebarea de ce lacurile celorlalte state UE sunt pretabile scăldatului, iar cele mioritice, nu.
Apelor Române “urmărește analizarea posibilităților”
Pe de altă parte, reprezentanții Apelor Române sunt mai puțin tranșanți si sugerează că pe viitor România ar putea include în lista apelor de îmbăiere noi zone.
“Se urmărește analizarea posibilităților de includere a unor noi zone de îmbăiere care să corespundă prevederilor legislative, având în vedere în principal, cerințele privind numărul mare de utilizatori precum și infrastructura și serviciile ce pot fi asigurate, acestea urmând a fi incluse în raportul privind calitatea apelor de îmbăiere, înaintat Comisiei Europene de către autoritățile de sănătate”, se arată într-un răspuns al Apelor Române, transmis “Dobrogea Live”.
În raportul Comisiei Europene privind calitatea apelor pentru scăldat din Europa, țara noastră figurează cu 50 de zone de îmbăiere, 49 dintre ele fiind, de fapt, litoralul Mării Negre.
Sursa foto: The healthy home economist