Operațiunea „Agabekov” de la Constanța a serviciilor secrete sovietice

„Siguranța locală în colaborare cu un grup de polițiști din București, a reușit, după urmăriri și cercetări ce durează de două săptămâni, să descopere întregul fir al unei mari afaceri de spionaj în favoarea Rusiei. Pentru a nu deruta cercetările, nu putem furniza date și nume”.

Printr-o știre scurtă, ziarul constănțean „Dacia” anunța în ediția din 17 ianuarie 1932 că în orașul Constanța este în desfășurare o operațiune cu spioni, „formidabilă prin însemnătatea persoanelor implicate”. Și avea dreptate! Evenimentul avea să facă înconjurul Europei.

Este vorba despre o tentativă de răpire la Constanța a fostului Șef al Departamentului de Est al poliției secrete a Uniunii Sovietice (OGPU), Georges Agabekov, pusă la cale chiar de OGPU (din 1937 NKVD). Georges Agabekov, a fost primul ofițer superior care a defectat în Vest din OGPU, cu doi ani înainte de tentativa de răpire, în 1930, în Franța. Cărțile scrise de Agabekov după trădarea sovieticilor au condus la arestarea mai multor agenți sovietici din Asia Centrală și Orientul Apropiat, motiv pentru care au existat numeroase tentative de a fi prins și ucis, care, într-un final au dat rezultate.

Operațiunea de răpire, dejucată de autoritățile române

Agenții sovietici care urmau să îl răpească pe Agabekov au ajuns la Constanța cu vaporul „Philomina”, aflat sub pavilion grecesc. Planul era simplu, răpirea lui Agabekov cu o mașină și îmbarcarea lui pe vas, de unde urmau să îl ducă în Uniunea Sovietică. Din informațiile publicate de presa vremii, se pare că echipajul superior avea cunoștință despre agenții secreți de la bord, deoarece au amânat plecarea navei la timpul potrivit, pentru că aceștia nu își îndepliniseră planul.

Agabekov, care mai trecuse prin tentative de răpire, se simțea urmărit la Constanța, așa că a anunțat autoritățile române, care îl supravegheau în permanență. Așa au stat lucrurile și la mijlocul lunii ianuarie a anului 1932, când Agabekov a fost răpit din centrul Constanței. Despre cum au decurs lucrurile și cum a fost salvat fostul spion sovietic, aflăm din publicația L´Lillustre Du Petit Journal, ediția din 7 februarie 1932:

„(…) Se găsea în România, la Constanța, și se temea zilnic că este urmărit de vechii dușmani, care voiau să îi facă rău. Agabekoff a povestit cum a fost în repetate rânduri ținta atentatelor, care, de fiecare dată, au eșuat în ultimul moment, având până acum șansa de a scăpa nevătămat.

După propriile declarații, care sunt singura sursă de informare pe care le avem în acest caz, a stat în gardă, în România. Serviciu său (?) special de informații i-a făcut cunoscut pericolul care îl pândea. El a declarat că, în loc să se ferească era gata să-și aresteze agresorii.

Prin urmare, conform relatării detaliate pe care a făcut-o Agabekoff, ieșind dintr-un restaurant din Constanța a luat un taxi, care staționa, din întâmplare, în apropiere. Dar, după ce au parcus câțiva metri, un alt automobil a pornit în urmărirea mașinii. Apoi, oameni misterioși au intrat forțat în mașina lui Agabekoff, au pus mâna pe el, încercând să-l scoată de acolo și să îl lege, i-au pus pe față o cârpă îmbibată în substanțe narcotice.

Agabekoff, din fericire, bănuia ce avea să se întâmple. Așa că, din prudență, anunțase poliția română să-l urmărească, pentru a-i asigura protecția. Când el a căzut sub lovituri, dar și din cauza anestezicului, poliția română a intervenit. Agabekoff a povestit, cum, în acel moment a fost apucat de bărbații misterioși, care se pregăteau să-l ducă pe vasul „Philomena”, ancorat nu departe de acolo. Acest vas era cel ce îi adusese în România pe agresorii săi”.

Evenimentul s-a încheiat cu recuperarea lui Agabekov și arestarea a cinci persoane: trei bulgari, un grec și un francez. Ulterior a fost arestat și căpitanul vaporului Spiru Catapodis, care era și armatorul vasului. Ancheta a fost condusă de comisarii Crilescu, Ionescu și Burano.

După acest eveniment, Agabekov a lucrat timp de mai mulți ani în cadrul serviciilor secrete române. A fost asasinat, după multe încercări, în anul 1937, la Paris, în urma unei înscenări.

Motivele trădării primului ofițer superior din OGPU, predecesoarea NKVD

La sfârșitul lunii octombrie 1929, Agabekov a sosit la Constantinopol de la Odessa ca rezident „ilegal” în Turcia, unde l-a înlocuit pe Yakov Blumkin, executat la Moscova la scurt timp după aceea, din cauza legăturilor cu Leon Trotsky. Agabekov a călătorit în Turcia cu un pașaport persan, dându-se drept un bogat comerciant etnic armean sub numele de Nerses Ovsepian. În afară de Turcia, Blumkin începuse să înființeze rețele de spionaj „ilegale” în țări precum Siria, Palestina și Egipt. Înainte de 1930, Turcia era privită de OGPU ca o putere prietenoasă în conformitate cu Tratatul ruso-turc de la Moscova, dar, totuși, ofertele de cooperare din partea poliției și serviciilor de informații din Turcia au fost refuzate. Constantinopolul era privit ca bază a activității de spionaj sovietic pentru întregul Orient Apropiat.

Teama de a nu avea soarta lui Yakov Blumkin, dragostea pentru o tânără de 20 de ani, Elizabeth Streeter, fiica unui cetățean britanic din Istanbul, degenerarea revoluției ruse, „birocratizarea” partidului, abuzurile aparatului administrativ sovietic, lipsa democrației în cadrul partidului, stăpânirea autocratică a lui Stalin, dar și nevoile financiare, l-au determinat pe Agabekov să își ofere serviciile sale britanicilor, în 1930.

Vasul „Philomena” și asocierea lui cu o altă crimă a OGPU

Dacă presa constănțeană nu a oferit multe detalii despre operațiunea OGPU, aceasta s-a axat pe vaporul pe care erau îmbarcați agenții secreți, concluzionând că vaporul a purtat patru denumiri și trei pavilioane. Astfel, s-a născut întrebarea dacă acest vapor are legătură cu o altă răpire, la Paris, tot a unui agent care a defectat din OGPU, Alexander Kutepov (n 1882 – d. 26.01.1930).

Jurnaliștii au descoperit că vaporul „Philomena” a fost construit în anul 1893, în șantierele din New Castle, Anglia. Primul pavilion sub care a funcționat a fost elen, cu numele „Marika”. Apoi a fost sub pavilion britanic, cu numele „Martlake”, sub pavilion francez, cu numele „Lovaine” și, în final, a revenit sub pavilion elen, cu numele „Philomena”.

Din informațiile obținute de ziarul „Dacia”, aflat în colecțiile Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman” Constanța, încă de la sosirea în port, echipajul vaporului s-a comportat ciudat:

„Din primul moment nu a acostat direct la dană, ci a ancorat în mijlocul bazinului simulând că are să-și facă reparații. De aceea au fost desenate cu cretă diferite cercuri pe exteriorul vasului, cercuri care se obișnuiesc a se descrie pe locurile slab nituite. S-a constatat că și aceasta a fost tot un truc, deoarece vasul se găsește tot atât de solid ca atunci când a părăsit șantierele din New Castle.”

Spre sfârșitul lunii ianuarie 1932, vaporul „Philomena” a plecat din portul Constanța spre Galați, unde urma să încarce cereale pentru un port din Orient. În locul căpitanului, arestat de autorități, comanda a fost preluată de secund, iar cei cinci agenți arestați au fost înlocuiți cu marinari români.

Bibliografie:

www.galica.bnf.fr

www.globaldomainsnews.com

www.wikipedia.org

Ziarul Dacia, edițițiile din 17 și 24 ianuarie 1932 / sursa Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman” Constanța

Citește și: