Legendele Deltei Dunării. Legătura dintre Lacul Zmeica și Sfântul Gheorghe, cel care a ucis balaurul

Complexul Razim-Sinoe, din care face parte și laguna Zmeica, este o componentă a Rezervației Biosferei Delta Dunării, situat în sudul Deltei Dunării, format în principal din lacuri, grinduri maritime și formațiuni de relief mai înalte.

Zmeica este inclus în rezervația naturală de Biosferă a Deltei Dunării, care face parte din patrimoniul mondial al UNESCO din 1991, fiind clasificată ca rezervație a biosferei la nivel național în România și ca parc național în taxonomia internațională a IUCN. În anul 2007, Delta Dunării împreună cu Complexul Razim-Sinoie au fost declarate la nivel european Arie de Protecție Specială Avifaunistică.

Numele lacului Zmeica este strâns legat de numele brațului dunărean Sfântul Gheorghe

Numele Lacului Zmeica, așa cum este cunoscut astăzi, are atât o explicație științifică, cât și una mitologică creștină care datează, cel mai probabil, din evul mediu. O legendă populară, publicată de cercetătorul științific C.M. Ștefănescu în volumul Studii Geografice asupra Dobrogei (București, 1968), arată că, Sfântul Gheorghe l-ar fi ajuns din urmă și răpus pe redutabilul zmeu, pe locul unde se află astăzi lacul Zmeica sau al Zmeicii. Numele ar proveni însă de la femininul cuvântului zmeu. Harta generală a Dobrogei, care însoțește lucrarea lui M.D. Ionescu Dobrogeanu, „Dobrogea în pragul veacului al XX-lea”, București, 1904, arată că la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutului secolului al XX-lea laguna purta numele de Zmeoaica, în vechea ortografie Smeoica. Bătrânii din împrejurimi spun că localnicii îl denumeau și ei Zmeoaica, ghiolul Zmeoaiecei sau ghiolul Zmeilor. Acest fapt s-ar datora legendei care mai spune că pe acest lac soția sau mama zmeului ucis de Sfântul Gheorghe, ar fi venit aici să își plângă soțul sau fiul mort.

Laguna Zmeica. Sursă foto: Facebook Foto Video Aeriene

„Numele lacului Zmeica este strâns legat de numele brațului dunărean Sfântul Gheorghe, respectiv de tradiția Sfântului Gheorghe, care va fi trăit, după credința localnicilor, pe aceste meleaguri de la gurile Dunării. De altfel, tot de el sunt legate și alte toponime de aici, ca de exemplu gârla Drumul Scorpiei (cu care bătrânii localnici mai numesc gârla Dunăvăț), popina sau ostrovul Scorpiei, dealul Gura Zmeului de lângă Zebil, peștera Poarta Zmeilor de lângă cetatea Enisala, dealul Zmeului și fântăna Zmeului lângă Niculițel”, arată cercetătorul C.M. Ștefănescu.

Actualul Zmeica trebuie pus în legătură cu tracicul zeuma (apă, izvor)”

În lucrarea amintită, cercetătorul C.M. Ștefănescu explică și științific apariția numelui lagunei Zmeica:

„Ca geografi, considerăm că premergătorul actualului Zmeica trebuie pus în legătură cu tracicul zeuma, „apă, izvor”, înrudit cu grecescul și latinescul zeama, „zeamă” (rom. zeamă) ambele de origine indo-europeană, provenite fie din radicalul „gheu”, „a vărsa, a curge”, fie din radicalul dhen ”a curge, apă”. (…) Oricum, realitatea biogeografică locală arată că acest nume nu poate fi pus în legătură cu șerpii de uscat sau acvatici (rus. Zmeika, diminutiv de la zmeia „șarpe”)”.

În încheierea materialului său, C.M. Ștefănescu concluzionează că toate cele patru nume ale unităților hidrografice, foste golfuri marine, Razim, Golovița, Zmeica și Sinoe „ascund radicali indo-europeni „care dovedesc originea lor autohtonă și totodată continuitatea poporului nostru, permanenta sa prezență de-a lungul ultimelor două milenii în această regiune situată la fațada maritimă a româniei”.

Urmărește-ne pe:

Doneaza