Vaporul „Sulina”, salon literar în Portul Constanța, la începutul secolulul XX

Începutul de secol XX a reprezentat pentru orașul Constanța o expansiune culturală deosebită. Printre pictori, muzicieni sau actori și-au făcut loc și iubitorii de litere. Toți se adunau în cercuri culturale unde învățau, repetau sau creau.

În acest context, câțiva elevi ai Gimnaziului „Mircea cel Bătrân” au găsit un loc mai neconvențional în care să își manifeste simpatiile literare: Vaporul „Sulina”. Printre ei s-a numărat și Ion Marin Sadoveanu, scriitor, dramaturg și romancier român.

Ionel Alexe, bibliograf în cadrul Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman” Constanța, precizează că Vaporul „Sulina” nu a „încălecat” temerar valurile oceanelor, ci a fost doar un vas de salvare și servitute a portului Constanța, un mic remorcher cu zbaturi, cu „roate”.

Vaporul „Sulina”

Despre cum ar fi savurat tinerii poeți și scriitori elevi momentele literare în salonul cultural improvizat pe Vaporul Sulina, aflăm tot de la bibliograful Ionel Alexe:

Scoasă din uz și părăsită într-un colț al bazinului, ruginită și bandată la tribord, „Sulina” a devenit prin anii 1906-1908 salon literar pentru câțiva adolescenți ce doreau cu ardoare să descopere și înțeleagă lumea: Sadoveanu și prietenii lui din gimnaziul „Mircea cel Bătrân. Pe puntea înclinată a „Sulinei” au citit și dezbătut Émile Zola și Maupassant, Pascal, Montaigne și Anatole France, în cabina ei cu hublouri goale, mirosind puternic a sare și ierburi marine și-au declamat sfios sau teatral primele ciorne proprii: poezii, fragmente de nuvele, scrisori. Cu greu pot găsi o bucurie mai mare pentru un tânăr.

Ion Marin Sadoveanu 

Ion Marin Sadoveanu

Ion Marin Sadoveanu (pseudonimul literar al lui Iancu-Leonte Marinescu) s-a născut pe 15 iunie 1893 la București și a plecat din această viață pe 2 februarie 1964.

A frecventat școala primară la Constanța, unde tatăl său era medic primar. A făcut studii de filosofie la București și la Paris, iar după primul război mondial ajunge șef de cabinet la Ministerul de Interne. Din 1926 este inspector al teatrelor, apoi inspector general, iar din 1933 director general al teatrelor și operelor. Destituit, devine redactor la „Timpul”, dramaturg al Teatrului Național până în 1944, iar din 1950 a fost redactor la „Universul”. Ulterior ajunge director al Teatrului Național și membru al Comisiei Naționale UNESCO din 1958.

A debutat cu un poem în „Revista celor șase” (1912), iar debutul în volum s-a produs în 1926 cu Dramă și teatru. După câteva încercări în genul dramatic: Metamorfoze (dramă în versuri, 1927), Anno domini (1927) și Molima (1930), considerate de autor drept experiențe de debutant, scriitorul a abordat romanul.

Sursă text și foto: Ionel Alexe, wikipedia

Urmărește-ne pe:

Doneaza