Vani Mehmet, o personalitate dobrogeană mai puțin cunoscută, a fost un învățător, publicist, poet, prozator, culegător de folclor tătăresc, susținător al emancipării tătarilor dobrogeni, luptător pentru cauza tătarilor crimeeni și fost deținut politic.
Din volumul IV al „Dicționarului de personalități dobrogene”, aflat în colecțiile Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman”, Constanța, aflăm că, Vani Mehmet s-a născut în satul Kiskene Tatilcak (azi Dulcești, județul Constanța), într-o familie de agricultori, Mehmet și Zechie. Școala primară a urmat-o în satul natal, iar între 1921 – 1928, a fost elev al Seminarului Musulman din Medgidia. Alegerea carierei de învățător i-a înlesnit contactul cu populația și cunoașterea realității. Profesia l-a poartă prin diferite localități ale Dobrogei: Dulcești, Coroana, Miriștea, Valea Seacă, Constanța. În 1950, a predat la Școala Pedagogică Tătară.
În 1931, Vani Mehmet a scris piese de teatru inspirate din viața de zi cu zi a tătarilor, din istoria lor, piese cu caracter moralizator: „Kart man cașarasinda”, „Toy”, „Odelek”, „Kirtulușbayrami”, „BüyüliiCimirta”.
Vani Mehmet, „dușman al poporului muncitor” în comunism
A dus o activitate susținută pentru emanciparea tătarilor dobrogeni și ajutorarea tătarilor crimeeni emigranți, activitate care i-a adus, în 1952, acuzația de dușman al poporului muncitor și spionaj în favoarea Turciei. A fost arestat, anchetat lunar, în Constanța și București, apoi a fost condamnat la 5 ani de temniță.
Potrivit aceleeași surse, „La ieșirea din închisoare, nu i se mai permite ocuparea vreunui post în învățământ. Se angajează pe un post obscur de achizitor de animale. În anul 1971, emigrează în Turcia, cu familia. Aici, își adaugă cognomenul Yurtsever (iubitor de patrie). Continuă să scrie piese de teatru: „Süyümbike” (în manuscris), „Sõnmezates” (manuscris), „Amintiri din închisorile românești” (manuscris).”
Deși aproape orb, a lucrat la transcrierea în alfabetul latin al lucrărilor sale publicate cu caractere arabe. A încetat din viață la Istanbul.