Criza provocată anul acesta, la nivel global, de virusul COVID – 19 (coronavirus) a afectat serios și sectorul turistic din România. Pentru că este vară, ne îndreptăm atenția către litoralul nostru, care pare că nu își mai revine, deși ne apropiem de sfârșitul lunii iunie.
O criză mondială similară a afectat întreaga Românie, inclusiv sectorul turistic, la începutul anilor 1930. Este vorba despre Marea Criză Economică dintre anii 1929-1933.
Marea Criză Economică a debutat la 24 octombrie 1929, „joia neagră”, prin prăbușirea Bursei din New York. Consecințele s-au resimțit în cea mai mare parte a Europei, inclusiv în România, deși nu imediat.
Efectele acestei crize economice pe litoralul românesc au fost similare cu efectele provocate azi de noul coronavirus, păstrând, bineînțeles, proporțiile. Astfel, aflăm din ediția din 11 iunie 1931 a ziarului constănțean „Dacia”, că până la acea dată, stațiunile erau goale și cel puțin până în luna iulie nu erau speranțe că situația se va îmbunătăți. Iată ce consemna pe atunci redactorul:
„În prezent ne găsim tocmai în timpul când se spune că suntem în plin sezon balnear. Deși au trecut zece zile de când se spune că după orânduirea calendarului am fi trebuit să primim deja vizita oaspeților balneari, totuși Constanța nu a ieșit încă din monotonia celor trei sezoane moarte și așteaptă cu încredere venirea lunii iulie, când, poate numai soarele dogoritor va trimite spre mare un număr cât mai mare de viliagiaturiști. Un lucru este cert, că datorită crizei generale se va naște în această vară o concurență extraordinară între toate stațiunile balneo-climatice din țară. Se vor face oferte cu prețuri minimale, cu scopul de-a se atrage în fiecare stațiune un număr cât mai mare de viligiaturiști”.
Ce măsuri au luat operatorii din turism
În lupta pentru a atrage turiști, stațiunile balneo-climaterice din țară se străduiau să le ofere, pe lângă prețurile mici, și servicii mai bune. Astfel, și pe litoral au fost gândite mai multe proiecte prin care să fie asigurate servicii de calitate, precum: înființarea unui serviciu de salvamar, inexistent la acea vreme, alimentarea plajelor cu apă potabilă, care ar fi înlocuit „apa infectă care se vinde caldă și murdară de negustorii ambulanți”, organizarea unui serviciu de pază, deoarece „litoralul se transformă de multe ori într-un imens bordel” și implementarea unor programe pentru atragerea turiștilor.
Sursă foto deschidere: Radio România Actualități