Până la inaugurarea actualului Cazino al Constanței, în apropierea lui, pe aceeași faleză, au mai funcționat două cazinouri. Primul a fost construit in primii ani după revenirea Dobrogei la România (în urma Războiului de Independență, 1877-1878) și a funcționat între anii 1880 și 1891, când a fost distrus de o furtună. Cel de al doilea „kazin” al orașului a fost deschis între anii 1893 și 1907, în vecinătatea actualului cazino, inaugurat în anul 1910.
Potrivit pasionatului de istorie, Marian Moise, în apropierea Zilei Marinei a anului 1880, frumosul salon din apropierea Farului Genovez „era împodobit cu drapele, fiind destul de spațios, ca locul de întâlnire al tuturor, unde ziua se consuma și se cânta la pian, iar seara se juca în sunetul muzicii militare”.
Marian Moise, în volumul „Constanța veche, restituiri necesre”, mai precizează legat de primul cazino că: „Documentele descriu primul kursaal ca fiind nu in capătul unde se intâlneau bulevardul cu faleza, ci lângă Farul Genovez, şi este de precizat că era după Far şi anume pe faleză, fiind amenajat cu spaţii de flori în jur. (…) Acea clădire era „formată dintr-o sală construită din paiantă, cu pereţii exteriori căptuşiţi cu scânduri vopsite in ulei”, servea pentru „baluri de binefacere”, ca şi pentru reprezentaţii artistice.”
„Auditoriul a fost numeros şi ales, în care am distins pe miniştrii Turciei şi Spaniei”
Atracția primului Cazino al Constanței era soprana Carlotta Leria, care a început să cânte aici din luna iulie a anului 1880. Participanții la concertele sale erau de la turiști până la cele mai importante personalități ale momentului, fapt ce a determinat ziarul bucureștean „L’Independence Roumaine” să trimită un corespondent la Constanța:
„Știți din ultima mea scrisoare că este lume multă aici. Trebuie să mărturisesc că vine din ce în ce mai multă lume și, dacă se va continua aşa, sezoniştii nu vor mai avea unde să fie găzduiţi, deoarece hotelurile sunt deja pline. Marți seara, un concert a fost dat, în kursaal-ul nostru, de domnişoara Carlotta Leria, cu concursui lui Ludovic Wiest şi al fiului său, Franz. Încântătoarea solistă şi distinsul artist au executat diverse bucăţi din „Faust” şi din „Bărbierul”. Inutil să vă mai spun succesul obţinut. Auditoriul a fost numeros şi ales, în care am distins pe miniştrii Turciei şi Spaniei, mai mulţi consuli cu familiile lor, directorul Căilor Ferate şi funcţionari superiori”.
Potrivit informațiilor din presa vremii, soprana Carlotta Leria a concertat la Cazino, cel puțin între anii 1880 și 1882.
Soprana Carlotta Leria, muza și iubirea secretă a pictorului Nicolae Grigorescu
Până în urmă cu câțiva ani a existat un mister în jurul unor picturi ale celebrului pictor Nicolae Grigorescu, întemeietorul picturii moderne românești. Este vorba despre identitatea unei femei pe care Grigorescu a pictat-o în 1881, doar din profil, în mai multe rânduri pe malul mării sau în peisaje în care apare și marea.
Misterul a fost elucidat de Doina Păuleanu, directorul Muzeului de Artă Constanța, care concluzionează că femeia nu este alta decât Carlotta Leria:
„Femeia este de fapt iubita lui Grigorescu din acea perioadă, o mare cântăreaţă de operă, Carlotta Leria, pe lângă care Grigorescu a venit pentru prima dată la Constanţa în 1881 şi a pictat la malul Mării Negre. Carlotta Leria a avut un concert la Cazinoul din Constanţa. Ea era cumnata lui Vera Urechea, mare istoric şi, din informaţiile din presă, am aflat că se aflau în acea perioadă aici. Grigorescu are datate foarte multe lucrări în anul 1881. Am coroborat datele şi am reuşit să identific marea iubire din tinereţea lui Nicolae Grigorescu„, a declarat pentru presa locală Doina Păuleanu.
Soprana Carlotta Leria
Carlotta Leria a trăit între anii 1857 și 1924. Profesoară de canto, cu studii la Paris, în anul 1885 a deschis stagiunea Operei Naționale din București, în rolul Luciei di Lammermoor, din opera lirică a lui Donizetti. Ion Luca Caragiale, în cronica piesei „Lucia di Lammermoor” a acestei stagiuni, scria printre altele:
„D-şoara Leria, deprinsă cu focul rampei, a început bătălia, şi era peste putinţă, cu bravura d-sale artistică, să nu o câştige; cu atât mai bravă însă a fost d-şoara Leria cu cât comparşii cari o secundau erau cu toţii recruţi nedeprinşi, cari intrau pentru întâia oară în foc. (…) Cine s-ar duce în America dintre toţi, ştiu eu — d-ra Leria. Cu minunatul său talent, cu maniera fină cu care interpretează până şi cele mai mici fraze, şi cât o prinde de bine a fi pe scenă, de mult s-ar fi şi dus, dacă n-ar fi avut o sănătate cu deosebire debilă, care o osândeşte chiar la o inactivitate artistică, când nu poate cânta aici la noi, unde are îngrijirile şi liniştea familiei. În această slăbiciune fizică a simpaticei cantatrice găsim explicarea avantajului că posedăm pe scena noastră o aşa de superioară artistă, avantaj de care ne felicităm cu caracteristica cruzime a egoismului omenesc.”
După plecarea lui Nicolae Grigorescu din această viață, Carlotta Leria, potrivit Doinei Păuleanu, a cumpărat o casă la Constanța, pe plaja din Vii, unde pictorul a pictat-o tânãrã, la malul