Conform unei adrese transmisă de Ministerul Culturii – Direcția Patrimoniu Cultural, Primăria Constanța este informată că a fost demarată procedura de clasare pentru imobilul „Fântâna Dragonului”, situat în zona Stradionului Farul.
„De-a lungul timpului, am purtat mai multe discuții cu reprezentanți ai Institutului Național al Patrimoniului, semnalând nevoia urgentă de a proteja și valorifica Fântâna Dragonului, o lucrare simbolică pentru Constanța, aflată de ani buni într-o stare avansată de degradare”, spune Ionuț Stoica, unul dintre puținii consilieri locali ai municipiului Constanța care se luptă pentru salvarea simbolurilor orașului.
Clasarea FÂNTÂNII DRAGONULUI ca monument istoric este motivată de faptul că acesta este
considerat „un memorial al victimelor comunismului de la Canalul Dunăre-Marea Neagră„, spun cei de la Cultură, și prezintă valoare istorică, arhitecturală, urbanistică și memorială aflându-se într-o situație de abandon și degradare, fiind necesară salvarea, restaurarea și punerea lui în valoare.
Dosarul de clasare este în analiză, iar Direcția Județeană de Cultură Constanța a solicitat Primăriei Constanța transmiterea documentelor privind situația juridică a terenului pentru finalizarea procedurii, precum și acceptarea clasării Fântânii Dragonului ca monument istoric, pentru a-i asigura protecția legală, popularitatea și fondurile necesare restaurării și punerii în valoare.
FÂNTÂNA DRAGONULUI a făcut parte din amenăjarile aferente Stadionului 1 Mai Constanța, ulterior Stadionul Farul, construit între anii 1953-1955, împreună cu sistem de platforme și bazine amplasate în axul longitudinal de simetrie al Stadionului.
„A fost muncă multă la stadion și la fântână. Aproape 300 de deținuți lucrau acolo, dar alți 200 ciopleau piatra la cariera Adis-Abeba. Toți aceștia erau elita: poeți, scriitori, oameni politici, medici, avocați… Nu există în România un monument mai reprezentativ al muncii și suferinței lor ca acest stadion-amfiteatru din piatră și Fântâna Dragonului. Ele ar trebui să fie întotdeauna proprietate publică și protejate ca atare, cu numele lor dăltuite în piatră. Fontana poate fi chiar acest mausoleu” , povestește un deținut politic în volumul „Arhitecții români și detenția politică” (acad. Vlad Mitric-Ciupe, Ed. Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, 2013, pp. 168–174).
Sursa foto: FB/Ionuț Stoica
Citește și: