Doctorul constănțean Vladimir Botnarciuc (stânga foto deschidere), profesor în cadrul Universității Ovidius, a fost decorat luna trecută cu „Medalia de Onoare a Compatriotului”, prin decizia Comisiei Guvernamentale pentru Compatrioții din Străinătate, condusă de ministrul afacerilor externe al Rusiei Serghei Lavrov.
Ceremonia de înmânare a distincției a avut loc pe 25 iunie la Consulatul General al Federației Ruse din Constanța, în prezența lui Andrey Kosilin, consul general, potrivit unui anunț transmis pe canalul de Telegram al reprezentanței Rusiei la Constanța.
Este a 4-a distincție primită în ultimii 10 ani de profesorul constănțean de la corpul diplomatic rus în România.
Vladimir Botnarciuc este profesor și conducător de doctorat în cadrul Facultății de Medicină Dentară din cadrul Universității Ovidius, iar recunoștința statului rus a fost primită din poziția de Înalt Ataman (rang militar-administrativ al conducătorilor cazacilor) al Obştii Cazacilor din România.
Întrebat de “Dobrogea Live” ce l-a determinat să primească o distincție din partea unui stat agresor în actualul context geopolitic, profesorul universitar a răspuns scurt “No comment!”, după care a încheiat conversația.
Pagina de Facebook a Ambasadei Rusiei în România dezvăluie o strânsă legătură între diplomația rusă și Botnarciuc încă din 2015, când a fost decorat de ambasador cu insigna „70 de ani de la Victoria în Marele Război pentru Apărarea Patriei”.
În septembrie 2017, ambasadorul Rusiei în România vizita Constanța, la invitația profesorului.
Pe 16 decembrie 2020 profesorul universitar constănțean a participat la o seară festivă la Ambasada Federației Ruse în România, ocazie cu care a fost decorat cu insigna onorifică “75 de ani de la Victoria a Oștii centrale a cazacilor din Rusia”.
Tot la Ambasada Rusiei, în 2021, cu ocazia recepției de Ziua diplomatului rus, Botnarciuc a primit insigna onorifică ”75 de ani de la Victoria în Marele Război pentru Apărarea Patriei 1941-1945”.
Pe 15 decembrie 2022, la recepția de Anul Nou și Crăciun de la sediul Ambasadei Rusiei, Botnarciuc asistă la un discurs cinic al ambasadorului Valery Kuzmin, care spunea în fața invitaților că în Ucraina se moare din cauza atacurilor “ucronaziștilor” – “în aceste zile în Donbas și pe alte teritorii noi ale Rusiei, civili continuă să moară din cauza atacurilor ucronaziștilor, se distrug școli, grădinițe, spitale și altă infrastructură civilă”.
Rectorul Universității Ovidius, Dan Marcel Iliescu, a confirmat pentru “Dobrogea Live” că Botnarciuc este salariat al instituției, însă nu a dorit să comenteze ăe marginea subiectului legat de relația apropiată dintre profesorul prorus și corpul diplomatic rusesc din România.
La începutul anului 2023, publicația Sentinela scria că profesorul constănțean a fost invitat de vază la recepția organizată de ambasadorul Kuzmin la Ambasada Rusiei, unde apare în poză cu veteranul Radu Theodoru, cercetat de DIICOT într-un dosar privind posibile acte de trădare.
În anul 2017, Vladimir Botnarciuc a organizat o întrunire a cazacilor în localitatea Mila 23 din Delta Dunării, eveniment la care a participat și sârbul Bratislav Zivkovic, declarat indezirabil în România, după ce a fost depistat că încerca să afle secrete despre bazele militare și radarele României de la Marea Neagră.
Potrivit site-ului Asociaţiei Obştea Cazacilor din România, scopul organizației înființate în 2013 este “renașterea căzăcimii”.
Dupa nume, e ucrainean, nu e rus.
Da. Exact la asta m-am gândit.
Un fel de coloana a 5-a în România. Din lectura „Istoriei Ucrainei”, la origine cazacii nu erau nici ucraineni nici ruși. Pe parcursul existenței lor, o parte din cazaci care trăiau la est deVolga au jucat mai degrabă în siajul Imperiului Țarist, iar cei de la vest au devenit ucraineni. Istoria este mai complicată de atît.
Azi se consideră cazacii ca fiind la origine ucraineni, nu mai există/nu mai funcționează organizarea lor sub formă de sîcie – comunitate militară, familială, socială. Aceste sîcie au dispărut de la sine, începând odată cu alipirea Dobrogei la Principatele Unite pentru că, normal, exista o birocrație națională.
Sîcile căzăcești au avut rostul lor, de-alungul istoriei, au tot încercat unii și alții să se folosească de căzăcime. Imperiul Țarist le-a promis în schimbul integrării/asimilării, autonomie, independență, dar ca tot ce promit rușii, totul s-a uitat.
Poziția este de Înalt Ataman este o ficțiune fantasmagorică, iar Obştea Cazacilor din România este inexistentă. Este doar un nume pentru vanitate, pentru a servi Federației Ruse.
Mai observ că românii care acceptă medalii de la Federația Rusă, își asumă și narativul rusesc că războiul nu a început cu atacarea și dezmembrarea și nenorocirea Poloniei, la 1 septembrie 1939 (când și URSS a atacat și luat în posesie o parte din Polonia, a masacrat elita Poloniei în pădurea de la Katyn) ci că războiul a început în 1941, când România aliată cu Germania hitleristă a trecut Prutul să elibereze Basarabia (au mai participat pe front și trupe ale membrilor Axei).
Acești medaliați habar nu au de istorie, din păcate. Și ca ei sunt destui. Să sperăm că Rusia nu va ajunge vecina noastră că probabil mulți astfel de defetiști care vor primi cu flori tancurile rusești vor ieși la iveală.
Un adagio la comentariul anterior. La rigoare pot face dovada a ceea ce susțin. Pentru un subiect benign, am fost în situația să consult multe, multe studii, publicate de diverși autori. În mare, lucrări de istorie.
Așa am descoperit și mi-a atas atenția, fiind vorba de istoria Dobrogei, că imediat după Al Doilea Război Mondial, Rusia Sovietică (URSS), a desfășurat în anii postbelici, anii 1950- , probabil la vedere, o campanie de încurajare a emigrării în Rusia, în rândul minorității rușilor-lipoveni, a slavofililor din Nordul Dobrogei.
Unii au plecat cu familiile, nu s-au mai întors. Este un fir de poveste interesant de depănat, acolo, printre rușii lipoveni. Despre acea experiență. Pentru că unii nu au răspuns acelei chemări de sirenă.
Metoda nu este nici cine știe ce inovație, nici genială. Federația Rusă încearcă marea cu degetul, căutând tot felul de oameni pe care să îi cultive.
Rămâne chestiunea Marelui Război de Apărare a Patriei. Pentru Federația Rusă războiul mondial NU a început în 1939, când URSS și Al Treilea Reich au cotropit și dezmembrat Polonia, ci în 1941. O perspectivă care ne arată că Federația Rusă ne consideră, virtual, tot stat agresor, iar Republica Moldova/Basarabia o pierdere nemeritată.
Să participi la sindrofii diplomatice și să cauționezi așa ceva, ca român, sindrofii care probabil sunt reuniuni despre racolare, este cam penibil. Țara asta ne poate pune în valoare și altfel.