Comuna Jurilovca are, începând cu 31 martie, o sală de sport modernă ce beneficiază de 180 de locuri în tribună. De sală vor beneficia atât copiii care învață la școala din localitate, cât și tinerii care doresc să facă sport.
Proiectul „Sală de Sport cu 180 de locuri” este o investiție realizată prin intermediul CNI – Compania Națională de Investiții.
„În această seară împlinim un vis al copiilor noștri. Jurilovca are de acum o sală de sport care se ridică la nivelul comunei noastre. Nimic nu este ușor de făcut, dar noi ne-am propus acest lucru și am îndrăznit să credem în el”, a spus primarul Eugen Ion, în seara inaugurării sălii (31 martie).
Mai în glumă, mai în serios, primarul spune că pentru a realiza această sală de sport a făcut drumuri de la Jurilovca la București care însumează cam 5.000 de kilometri.
„La Jurilovca, orice machetă prezentată, devine realitate”, adaugă Eugen Ion.
„Acum sunt bani, dar nu e performanță”
Sala a primit numele lui Vasile Dîba cel care în 1976, la Jocurile Olimpice de la Montreal, la K1 – 500 metri, proba nou introdusă în programul olimpic, a cucerit primul titlu olimpic din istoria kaiacului românesc, iar la kaiac simplu pe 10.000 m (K1 – 1000 m) a obținut medalia de bronz. La JO din 1980, de la Moscova, a câștigat medaliile de argint la kaiac de patru persoane pe 1000 m (K4 – 1000 m) și de bronz, la K1 – 500 m.
„Sunt foarte mândru că această sală îmi poartă numele. Domnul primar m-a anunțat din timp, de pe vremea când nici nu se apucaseră de lucrări. Dacă sunt din Jurilovca, de ce să nu fiu de acord? Aici am învățat la școală, în noroaie și băltoace. Tot prin noroaie am învățat și să înotăm. Noroaile au ajutat deoarece în sportul pe care l-am făcut eu, dacă nu ști să înoți nu te primește. Înainte era altfel, acum sunt bani, performanță nu este. Se duc peste tot în cantonamente, dar nu este performanță”.
Campionul mondial și olimpic spune că acum copiii fac sport în diferite cluburi, iau medalii, dar după ce termină liceul se pierd deoarece cluburile mari nu mai fac selecții și recrutări. „Copiii se pierd sau unii pleacă în alte țări și fac performanță acolo. De ce acolo se poate? Eu nu mai văd nici un viitor. Poate, cândva…”, spune cu tristețe Vasile Dîba.