După șapte zile de război, și după ce două rachete au explodat în apropiere de orașul lor, Alexei și Tatiana și-au luat cei trei copiii și au plecat spre Isaccea. „Am plecat de frică. S-au auzit bubuiturile, iar de vreo patru zile au început alarmele să sune în Ismail. Prima dată am început să cred că este război când am mers la o benzinărie și era o coadă de un kilometru. Am mers la alta și coada era și mai mare”, spune tânărul părinte.
Acum sunt cazați chiar în clădirea sediului Uniunii Ucrainenilor, filiala Tulcea. Băieții de doi ani (gemeni) încă dorm pe două saltele, supravegheați fiind de bunicul din partea tatălui, care a reușit să plece odată cu ei. Fetița de 9 ani se joacă pe scările clădirii, în timp ce părinții ei povestesc cum într-o dimineață s-au urcat în mașină, au închis casa pe care în urmă cu doi ani o terminaseră de construit și au plecat cu lacrimi în ochi, dar cu speranța că vor fi în viață.
„Nici noi nu credeam că plecăm. Fratele (care este marinar în Africa n.red.) m-a sunat și mi-a spus să plecăm în dimineața asta. «Luați tot, copiii și plecați ». Am plecat cu benzina pe care o aveam în rezervor, două perechi de pantaloni și cam atât. Majoritatea bagajelor sunt cu lucrurile copiilor”, spun cei doi tineri.
Alexei se ocupa cu agricultura, avea câteva sere în apropiere de Ismail, iar Tatiana era învățătoare tot lângă Ismail. Au sperat până în ultima clipă că nu va fi război, că rușii nu le vor ataca țara. Dar nu a fost așa.
„Totul a rămas acasă. N-am reușit să luăm nimic, laptopul a rămas acolo, în el erau toate fotografiile, amintirile noastre. A fost o decizie rapidă, să reușim să plecăm să nu ne prindă orele de interdicție, când nu ai voie să fii afară. E război. Nu știi cine te împușcă și din ce parte se trage”, explică Alexei.
Singura soluție pe care ei o văd pentru terminarea acestui conflict este una diplomatică. Dacă părțile nu-și vor da mâna, dacă se va ajunge ca una dintre ele să câștige războiul atunci înseamnă că vor muri oameni nevinovați și mai mulți.
Alexei și Tatiana au verișoare în Rusia, iar atunci când au vorbit cu ele, spunându-le că țara lor a atacat Ucraina au primit răspunsuri neașteptate. „În primele zile ne spuneau că, dacă vin peste noi soldații ruși, să ne mutăm ca să rămânem vii. Ei (populația rusă n.red.) spun că nu e drept, că la noi nimeni nu a venit, că ni se spun nouă minciuni. «Ați văzut voi cu ochii voștri că se trage, că sunt morți? Vi se spun minciuni, vă amăgesc»”, asta le spun rudele din Rusia.
Tinerii ucraineni așteaptă ca în fiecare zi să primească vestea că războiul s-a încheiat și pot reveni acasă. Nu exclud nici ca acesta să dureze, iar atunci se gândesc să plece în Italia, acolo unde locuiește o soră de-a lui Alexei, și să-și caute ceva de muncă. Sunt decizii pe care le iau greu, ținând cont că trebuie să aibă permanent grijă de cei trei copii care nu înțeleg de ce au fost nevoiți să fugă de acasă.