Vineri, 5 iunie 2026, o dronă navală ucraineană a pătruns în Portul Constanța, în zona danei 78 unde a explodat. Despre tot acest eveniment puteți citi mai multe AICI și AICI.
Cum a ajuns drona navală nestingherită și nedepistată până în dana 78? Simplu: România este țara nimănui, iar instituțiile abilitate în domeniu dau din colț în colț și susțin că nu e treaba lor sau că sunt neputincioase în fața unor astfel de amenințări militare.
Ministerul Apărării Naționale: Nu e treaba noastră!
Primul care s-a spălat pe mâni a fost Ministerul Apărarii Naționale care în cursul acestei zile a transmis, printr-un comunicat de presă, că „Responsabilitatea monitorizării traficului naval în Marea Neagră este în competența Autorității Navale Române.” Cu alte cuvinte, Armata ne apără de amenințări doar pe hârtie. Atunci când amenințările la adresa siguranței naționale sunt concrete, aflăm că MApN nu are nicio treabă. În plus, Armata lasă de înțeles că o drona navală folosită în război face parte din „traficul naval” uzual pe care îl monitorizează ANR. Pe același principiu, MApN ar trebui să arunce în sarcina ROMATSA și monitorizarea dronelor aeriene rusești care intră pe teritoriul României (caz Galați), că doar e trafic aerian, nu-i așa?
Autoritatea Navală Română: Radarele noastre nu detectează drone navale
După ce MApN a susținut că ANR este responsabilă cu monitorizarea dronelor navale, Autoritatea Navală Română a transmis un comunicat de presă în care explică faptul că radarele lor nu au cum să detecteze dronele navale.
„Trebuie subliniat faptul că afirmațiile potrivit cărora incidentul analizat ar fi putut fi prevenit prin simpla detectare radar de către Autoritatea Navală Romană a țintei respective nu corespund realității tehnice. Sistemele radar utilizate pentru supravegherea traficului naval sunt proiectate în principal pentru detectarea și urmărirea navelor și a obiectelor care prezintă o semnătură radar. Ambarcațiunile de mici dimensiuni, precum și obiectele pentru utilizare militară care nu au o structură metalică sau sunt construite pentru a împiedica observarea pe radar, sunt dificil sau imposibil de detectat în mod constant. În asemenea situații, identificarea, confirmarea și urmărirea unei ținte devine extrem de dificilă, dacă nu chiar imposibilă cu echipamentele din dotarea Autorității Navale”, se arată în comunicatul ANR.
Garda de Coastă: SCOMAR nu este un sistem anti-dronă!
A treia instituție care se presupune că monitorizează tot ce mișcă pe Marea Neagră, în apele teritoriale ale României, este Garda de Coastă. În urmă cu aproximativ 9-10 ani, Garda de Coastă prezenta cu surle și trâmbițe sistemul SCOMAR – Sistemul Integrat de Supraveghere Maritimă. Același sistem nu a funcționat nici când o ambarcațiune plină cu droguri a eșuat în apropierea țărmului românesc al Mării Negre și a „binecuvântat” litoralul cu pachete cu praf alb.
„SCOMAR este un sistem integrat de supraveghere maritimă, nu un radar singular și nu un sistem militar anti-dronă … Incidentul din Portul Constanța privește o categorie tehnică diferită de ținte față de cele pentru care SCOMAR a fost proiectat și configurat operațional. Drona maritimă fără pilot identificată în port are caracteristici specifice unei platforme de dimensiuni reduse, cu profil de detecție foarte scăzut și amprentă radar redusă, diferite de profilul ambarcațiunilor și navelor pentru care sistemul este optimizat”, transmite Garda de Coastă.
În concluzie, toate cele trei instituții care puteau detecta o amenințare la adresa securității teritoriului României (drona navală) dau din colț în colț și susțin că nu e treaba lor. Rămâne întrebarea: cine apără România, cine îi apără pe români?