Președintele României, Nicușor Dan, a trimis Curții Constituționale o sesizare de neconstituționalitate asupra legii care vizează transmiterea în folosința gratuită a primăriilor o cotă de până 20% din suprafața plajelor utilizate în scop turistic.
Legea contestată de președintele României a fost inițiată de deputatul constănțean Daniel Georgescu (PSD) și susținută de parlamentari de la PNL Constanța (Marian Cruşoveanu și Bogdan Huţucă) și AUR Constanța (Cosmin Hristu, Mohammad Murad și Silviu-Titus Păunescu).
Sesizarea președintelui subliniază că plajele nu pot fi transmise gratuit în folosința administrațiilor locale, întrucât acestea nu sunt entități de utilitate publică.
Am solicitat inițiatorului proiectului de lege un punct de vedere referitor sesizarea președintelui, însă până în acest moment Daniel Georgescu nu a răspuns întrebării.
Redăm mai jos textul integral al sesizării transmise de Nicușor Dan Curții Constituționale.
SESIZARE DE NECONSTITUȚIONALITATE asupra Legii pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 19/2006 privind utilizarea plajei Mării Negre și controlul activităților desfășurate pe plajă
La data de 25 octombrie 2025, Parlamentul a transmis Președintelui României, în vederea promulgării, Legea pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 19/2006 privind utilizarea plajei Mării Negre și controlul activităților desfășurate pe plajă (PL-x 219/2025).
Legea supusă controlului de constituționalitate are ca obiect de reglementare modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 19/2006 privind utilizarea plajei Mării Negre și controlul activităților desfășurate pe plajă, în sensul stabilirii ca titularul dreptului de proprietate a plajelor să atribuie în folosință gratuită autorităților administrației publice locale din localitățile riverane Mării Negre, la solicitarea acestora, o cotă de până la 20% din suprafața plajelor utilizate în scop turistic care sunt situate pe raza lor administrativ-teritorială, cu destinația de plajă publică.
Potrivit art. I pct. 1 din legea dedusă controlului de constituționalitate, la articolul 2 din OUG nr. 19/2006, alineatele (11) și (2) se modifică, cu următorul cuprins: „(11) Utilizatorii plajelor în scop turistic, prevăzuți la alin. (1), încheie contracte de închiriere cu titularul dreptului de administrare a plajelor, pentru unul sau mai multe sezoane estivale, în condițiile legii, cu excepția autorităților administrației publice locale, prevăzute la alin. (1) lit. d). (2) Titularul dreptului de proprietate a plajelor atribuie în folosință gratuită autorităților administrației publice locale din localitățile riverane Mării Negre, la solicitarea acestora, o cotă de până la 20% din suprafața plajelor utilizate în scop turistic care sunt situate pe raza lor administrativ-teritorială, cu destinația de plajă publică”. Totodată, mențiuni cu privire la această nouă soluție legislativă se regăsesc în conținutul legii criticate și la art. I pct. 2 cu referire la alin. (21) al articolului 2 din OUG nr. 19/2006, ce prevede: „(21) În sensul prezentei ordonanțe de urgență, prin plajă publică se înțelege sectorul/subsectorul de plajă destinat accesului liber și gratuit al populației, atribuit în folosință gratuită autorităților administrației publice locale din localitățile riverane Mării Negre, la solicitarea acestora, conform dispozițiilor alin. (2)”, precum și la art. I pct. 3 cu referire la alin. (11) al articolului 4 din OUG nr. 19/2006, ce prevede: “Autoritățile administrației publice locale care au în folosință gratuită suprafețe de plajă turistică cu titulatura de plajă publică, au următoarele obligații: (…)”.
În conformitate cu dispozițiile art. 136 din Constituție: „(1) Proprietatea este publică sau privată. (2) Proprietatea publică este garantată și ocrotită prin lege și aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale. (3) Bogățiile de interes public ale subsolului, spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil, de interes național, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental, precum și alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietății publice. (4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condițiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică. (5) Proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice”.
La nivel infraconstituțional, potrivit art. 859 din Codul Civil: „(1) Constituie obiect exclusiv al proprietății publice bogățiile de interes public ale subsolului, spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil, de interes național, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental, precum și alte bunuri stabilite prin lege organică. (2) Celelalte bunuri care aparțin statului ori unităților administrativ-teritoriale fac parte, după caz, din domeniul public sau din domeniul privat al acestora, însă numai dacă au fost, la rândul lor, dobândite prin unul dintre modurile prevăzute de lege”. Totodată, potrivit art. 866 din Codul Civil: „Drepturile reale corespunzătoare proprietății publice sunt dreptul de administrare, dreptul de concesiune și dreptul de folosință cu titlu gratuit.”, iar, în acord cu art. 136 alin. (4) teza finală din Constituție, art. 874 alin. (1) din Codul Civil prevede că: „Dreptul de folosință asupra bunurilor proprietate publică se acordă, cu titlu gratuit, pe termen limitat, în favoarea instituțiilor de utilitate publică”.
Noua soluție legislativă instituie posibilitatea ca titularul dreptului de proprietate a plajelor să atribuie în folosință gratuită autorităților administrației publice locale din localitățile riverane Mării Negre, la solicitarea acestora, o cotă de până la 20% din suprafața plajelor utilizate în scop turistic care sunt situate pe raza lor administrativ-teritorială, cu destinația de plajă publică. În ceea ce privește titularul dreptului de proprietate, acesta este statul, întrucât faleza și plaja mării sunt prevăzute în lista bunurilor care aparțin domeniului public al statului, în conformitate cu anexa nr. 2 pct. 3 din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ. Însă, în ceea ce privește entitățile care vor avea posibilitatea de a primi în folosință gratuită o cotă de până la 20% din suprafața plajelor utilizate în scop turistic care sunt situate pe raza lor administrativ-teritorială, semnalăm că autoritățile administrației publice locale nu au capacitatea de a primi, întrucât acestea nu reprezintă instituții de utilitate publică.
Astfel, pe de o parte, în acord cu dispozițiile art. 121 și art. 122 din Constituție art. 105 din OUG. nr. 57/2019 privind Codul administrativ stabilește că: „(1) Autonomia locală se exercită de către autoritățile administrației publice locale de la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor și județelor. (2) În condițiile legii, se pot constitui autorități ale administrației publice locale și la nivelul subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor.”, statutul autorităților administrației publice locale din comune, orașe și municipii și județe fiind detaliat în Titlul V, intitulat „Autoritățile administrației publice locale” din acest act normativ.
Pe de altă parte, în conformitate cu dispozițiile art. 38 din Ordonanța nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații: „(1) O asociație, fundație sau federație poate fi recunoscută de Guvernul României ca fiind de utilitate publică dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: a) activitatea acesteia se desfășoară în interes general sau al unor colectivități, după caz; b) funcționează de cel puțin 3 ani și a realizat o parte din obiectivele stabilite, făcând dovada unei activități neîntrerupte prin acțiuni semnificative; c) prezintă un raport de activitate din care să rezulte desfășurarea unei activități anterioare semnificative, prin derularea unor programe ori proiecte specifice scopului său, însoțit de situațiile financiare anuale și de bugetele de venituri și cheltuieli pe ultimii 3 ani anteriori datei depunerii cererii privind recunoașterea statutului de utilitate publică; d) deține un patrimoniu, logistică, membri și personal angajat, corespunzător îndeplinirii scopului propus; d1) valoarea activului patrimonial pe fiecare dintre cei 3 ani anteriori în parte este cel puțin egală cu valoarea patrimoniului inițial/de 3 ori valoarea salariului brut pe țară garantat în plată; e) face dovada existenței unor contracte de colaborare și parteneriate cu instituții publice sau asociații ori fundații din țară și din străinătate; f) face dovada obținerii unor rezultate semnificative în ceea ce privește scopul propus sau prezintă scrisori de recomandare din partea unor autorități competente din țară sau din străinătate, care recomandă continuarea activității.”, obținerea statutului de utilitate publică a asociațiilor, fundațiilor și federațiilor fiind reglementată în Capitolul VI din acest act normativ.
Față de cele de mai sus, rezultă faptul că soluția legislativă ce vizează atribuirea în folosință gratuită autorităților administrației publice locale din localitățile riverane Mării Negre a unei cote de până la 20% din suprafața plajelor utilizate în scop turistic, contravine dispozițiilor art. 136 alin. (4) teza finală din Constituție, întrucât aceste entități nu reprezintă instituții de utilitate publică.
În considerarea argumentelor expuse, vă solicit să admiteți sesizarea de neconstituționalitate și să constatați că dispozițiile criticate din Legea pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 19/2006 privind utilizarea plajei Mării Negre și controlul activităților desfășurate pe plajă sunt neconstituționale.