Comunitatea elenă din Constanța, care a devenit în 2020 proprietara fostei școli grecești din zona peninsulară, intenționează să dea spre închiriere clădirea construită în anul 1867.
“Așteptăm să fie aprobat noul PUZ al zonei peninsulare și vom da în chirie clădirea. Actualul PUZ permite ca în acestă clădire să funcționeze doar școală. Avem o groază de cereri de închiriere pentru amenajarea de policlinică, cabinete medicale sau birouri. Noii chiriași vor trebui să reabiliteze clădirea. Nu o vom vinde, deși am avut cereri”, a declarat pentru “Dobrogea Live” președintele Comunității Elene „Elpis” din Constanța, Anton Antoniadis.
Clădirea, situată pe Str. Karatzali nr. 13, care dispune și de un teren de 1.500 mp, a găzduit până în 2017 Şcoala Gimnazială nr. 2, după ce, până în perioada comunistă, a fost Școala publică de fete şi de băieți a comunității elene din Constanța.
Potrivit Institutului Național al Patrimoniului, clădirea, pe un plan rectangular alungit, prezintă elemente caracteristice stilului neoclasic şi dispune de două niveluri, intrarea realizându-se din curtea situată spre vest.
Fațadele sunt segmentate în două registre, corespunzătoare parterului şi primului etaj. Registrul superior prezintă pilaştri cu capiteluri de factură dorică. Ferestrele prezintă ancadramente, cele de la etaj, din aripa sudică, având frontoane triunghiulare.
Școala a fost închisă în timpul războiului din 1877-1878 şi redeschisă în 1879. Antonios Economos, doctor în filologie, este cel care a reorganizat şcoala, pe baza principiilor didactice moderne.
Între 1897-1900, numărul elevilor ajunsese la 300, predându-se şi ore de limba română. Între 1916-1918, şcoala a fost închisă. Din 1932, instituția de învățământ a devenit mixtă.
În anul 1940, şcoala cuprindea: grădinița, nivelul primar de patru ani, cu examene complete, clasele gimnaziale şi primele două clase de liceu. În privința statutului juridic, şcoala a fost recunoscută de guvernul grec, absolvenții beneficiind de aceleaşi drepturi ca şi absolvenții şcolilor de pe teritoriul Greciei.
Școala a funcționat conform Programei şi Regulamentului Școlilor din Grecia, la care s-a adăugat limba română. La parter se aflau Biroul Comunității şi două clase de curs din cadrul ciclului primar. Școala dispunea şi de o cantină, unde luau masa de prânz elevii din medii sociale defavorizate.
La etaj existau cinci săli de mici dimensiuni şi cinci săli mari. Una dintre sălile mici era folosită drept Birou al Direcțiunii, în interiorul căruia se afla şi biblioteca, ce cuprindea aproximativ 300 de cărți în limba greacă.
Familiile elevilor achitau la înscriere o taxă, raportată la starea materială a fiecăreia, elevii defavorizați din cadrul comunității elene beneficiind de învățământ gratuit. Conform datelor şcolii, 40% dintre părinții elevilor erau negustori, aproximativ acelaşi procent muncitori şi tehnicieni, şi doar o mică parte funcționari publici sau angajați ai unor întreprinderi private.
În contextul naționalizării din anul 1948 şcoala a trecut de la un profil etnic al elevilor, la unul general, şi a funcționat, până recent, sub numele Școala nr. 2.
În prezent, clădirea se află într-o stare avansată de degradare.
Citește și: