de Dorin Popescu (analist politic, expert în geopolitică, diplomat)

Câteva modeste prime evaluări privind “ajustarea” posturii americane a forței în Europa
Decizia Departamentului de Război al SUA privind redesfășurarea Brigăzii 2 Infanterie a Diviziei 101 pe teritoriul SUA (aceasta activa, pe baze rotaționale, în Europa, inclusiv în România) nu răspunde intereselor de securitate ale României și țărilor europene ale NATO în regiunea extinsă a Mării Negre. Ea implică o reducere a trupelor și prezenței militare americane în Europa, în particular pe flancul estic al NATO, reducere care intră în coliziune cu interesele țării noastre de a consolida și mai mult apărarea colectivă/aliată pe flancul sudic.
Avem numeroase motive de dezamăgire și de îngrijorare.
Decizia respectivă transmite o invitație indirectă Federației Ruse de a fi mai asertivă în regiunea Mării Negre.
Totodată, ea reprezintă o încurajare directă a țărilor din regiune privind multiplicarea efortului lor de consolidare a capabilităților militare naționale. Este necesar ca România să își mențină și să își multiplice efortul real de consolidare a capabilităților militare naționale, să folosească uriașele oportunități actuale, în termeni de instrumente și resurse, pentru revigorarea industriei de apărare, pentru achiziții militare strategice, pentru construirea în țara noastră a unor capacități relevante de producție de echipamente, armanente și tehnică militară.
Citește și: ANALIZĂ | „Lumea rusă” în Republica Moldova: de la narațiuni de seducție la narațiuni de șantaj
Decizia Departamentului de Război al SUA reprezintă și o oportunitate pentru polul european al NATO, de compensare a reducerii prezenței militare americane în Europa, în particular în Europa Centrală și de Est și la Marea Neagră. O spune fără rezerve Departamentul de Război al SUA, conform căruia europenii / aliații NATO din Europa ar fi fost fost de acord că le revine “responsabilitatea primară a apărării convenționale în Europa”.
Următorul obiectiv tactic relevant pentru securitatea României îl reprezintă ridicarea Grupului de Luptă NATO din țara noastră la nivel de brigadă permanentă pe teritoriul României, cât mai curând posibil. Aceasta este singura compensație militară onorabilă, pe termen scurt și mediu.
România trebuie să respire mai mult la Washington.
România trebuie să construiască mai mult, mai solid, mai credibil, în plan extern.
România are nevoie de complementaritate americano-europeană a angajamentelor externe de sprijinire a securității noastre. Nimic nu poate înlocui SUA în aceste angajamente și nimic nu poate înlocui polul european în aceste angajamente. Relația de complementaritate trebuie să supraviețuiască și să fie credibilă pentru actorii turbulenți. Când unul dintre poli slăbește, celălalt trebuie să sporească.
Citește și: ANALIZĂ | „Fuga din rai”. România, la răscrucea strategică între două viziuni de politică externă
Dialogul și cooperarea dintre Europa și SUA trebuie să continue. Se construiește în această perioadă o nouă arhitectură de securitate regională la Marea Neagră, iar SUA nu pot lipsi din efortul colectiv de a ține primejdiile rusești departe de Europa.
Aștept mai mult de la Parteneriatul Strategic cu SUA. Aștept rezultate efective ale acestuia, pe multiple planuri, inclusiv reintroducerea României în sistemul Visa Waiver, menținerea prezenței militare permanente în România, creșterea investițiilor americane în România, continuarea programelor actuale de cooperare, o viziune comună credibilă și pe termen lung pentru Baza Mihail Kogălniceanu și pentru noua arhitectură de securitate regională la Marea Neagră.
Vor urma, în lunile și anii ce vor veni, evoluții necontrolabile ale războiului din Ucraina. Moscova nu va renunța la obiectivul de a ocupa întregul litoral sudic al Ucrainei. În acest condiții, nu văd decizia Statelor Unite ca fiind ireversibilă.
În mod paradoxal, românii au aflat această decizie (din păcate, nu de la autoritățile țării noastre, cum ar fi fost firesc) exact în ziua împlinirii a 150 de ani de la nașterea celei ce urma a deveni “Regina Maria a României”, ceea ce îmi/ne amintește, actualizează și amplifică tristețea de a nu avea, în prezent, oameni de stat pe măsura provocărilor istorice pe care le trăim.
****************************************************************************
Dorin Popescu, președintele Asociației Casa Mării Negre / Black Sea House, este analist politic, expert în geopolitică, diplomat cu misiuni diplomatice efectuate în Serviciul Exterior al Ministerului Afacerilor Externe al României la Moscova (2002-2006), Cernăuţi (2007-2001) şi Sarajevo (2012-2016), inclusiv în funcţii de conducere: gerant interimar, prim-colaborator al şefului Misiunii. Deţine gradul diplomatic de Ministru-Consilier. Este doctor în Filologie, din 2012.