Ascunderea gunoiului sub preș este sport național, iar mascarea incompetenței sub un val de amenințări este sportul preferat al politicienilor ajunși în funcții de conducere.
În loc să fie preocupată de reabilitarea cât mai rapidă a Spitalului în care au murit șapte oameni, noua conducere a unității medicale este preocupată de ascunderea adevărului și amenințarea angajaților care îndrăznesc să spună public că spitalul este la un pas de a-și pierde avizul de funcționare, sau că va fi reluată activitatea doar într-o mică măsură, sau că primăria nu face aproape nimic ca să-l reabiliteze.
Oamenii trebuie să tacă deoarece adevărul ar denigra autoritatea publică locală, adică pe Vergil Chițac și primăria lui.
Medicul Corina Mitroi-Maxim este cea care a dezvăluit pe contul de Facebook acest abuz la care sunt supuși angajații Spitalului de Boli Infecțioase din Constanța. De altfel, medicul a atras atenția în mai multe rânduri că nu se dorește reabilitarea și repunerea în funcțiune a acestui spital, așa cum a funcționat el înainte de 1 octombrie 2021 (data exploziei din secția ATI).
Iată mesajul medicului Corina Mitroi-Maxim:
„De Moș Nicolae, în loc să ni se dea și nouă niște vești bune, să ni se comunice, de exemplu, pe unde se mai află stadiul lucrărilor de reabilitare, angajații SCBI Cța nu au primit decât o informare seacă prin care, li se reamintește că sunt pasibili de sancțiuni disciplinare, dacă mai oferă informații in massmedia sau pe rețelele de socializare, despre orice aspect referitor la locul de muncă! Pe motiv că, au apărut articole denigratoare la adresa, fiți atenți aici….AUTORITATII PUBLICE LOCALE, precum și afirmații tendențioase, care nu reflectă realitatea la adresa managementului!
Buuun…Deci conducerea spitalului are timp de fițuici de genul acesta, prin care își arată disponibilitatea scrisă, de a apăra autoritatea publică locală?! Hmmm..
Credeam, în naivitatea mea că SCBI Cta e condusă de niște doctori/cadre universitare care nu fac jocuri politice, ci urmăresc doar binele instituției și a angajaților săi dar m-am înșelat…din nou!
În primul moment am fost încercată de revoltă, ceva frustrare pe alocuri, chiar și neputință…apoi m-a încercat o senzație de greață reală…iar acum simt doar o mare tristețe. Tristețea că niște oameni tineri, așa cum încă sunt cei din conducerea SCBI, care provin din rândul nostru, au putut să dea dovadă de o asemenea atitudine comunistoidă, meschină și josnică până la urmă!
În niciuna din intervențiile mele nu am defăimat sau denigrat instituția spitalului în care mi-am desfășurat activitatea și nu o voi face niciodată! Pentru că iubesc acest spital! Dar asta nu înseamnă că nu am dreptul, ca cetățean și ca medic titular angajat (repet: prin examen și nu prin numire), să ridic niște probleme și să adresez celor aflați în masură să răspundă, niște întrebări în vremurile atât de grele pe care le traversăm! Asta nu se numește denigrare, ci un îndemn de a ieși din pasivitate!!
Prin ieșirile mele publice, am reamintit care este rolul SCBI în gestionarea pandemiei și am atras atenția constănțenilor asupra utilității spitalului nostru!
Dacă a-ți exprima public: niște temeri, opinii, îndoieli, frământări, întrebări, suspiciuni, folosind ironia fină și retorica în mod inteligent, la adresa decidenților fără însă a folosi injurii (deși de multe ori, le-ar fi meritat), presupune să fiu „eligibilă” pentru judecăți în vreo comiție de disciplină….nu-i bai…”bucuroși le-om duce toate”…
Dar vă aduc la cunoștință, că nicio notă internă, dată ea, fie și într-o instituție publică, nu poate să încalce Constituția, legea aia care îți garantează inclusiv libertatea de exprimare…?! Știți ce e libertatea de exprimare?! E cea pentru care, acum 32 de ani, au murit oameni! Au murit pentru ca noi azi, să putem să vorbim liber fără teamă, fără constrângeri!
Art 30, alin 1 din Constituția României: „Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris…sau… prin alte mijloace de comunicare în public, sunt INVIOLABILE!”
Așa zice legea…nu eu!
Astăzi o angajată a SCBI, detașată in SCJU, m-a întrebat, aproape printre lacrimi, speriată, care îi sunt riscurile, dat fiind că mi-a dat like la postări și le-a distribuit….Repet, dupa 32 de ani de la Revolutie, în acest punct am revenit?!….
Unde am ajuns?! Unde este respectul față de oamenii care au dus greul pandemiei in orasul ăsta?! În loc să ni se ofere o încurajare, o vorbă bună, un gând optimist, acum în luna sărbătorilor, așteptam un mesaj de genul…”Mai rezistați un pic, că vă veți intoarce și acasă, la locul vostru de muncă!”…în schimb, asta e ceea ce primim în zi de sarbătoare?!
În loc să li se zică „La Mulți Ani!” celor care își serbau ziua numelui??! Li se bagă pumnul în gură?!
În loc să -si ceară scuze, domniile lor, că din cauza situației date, noi nu avem cum să ne luăm concediile de odihnă programate, după atâtea luni de muncă, pt ca suntem detașati prin ordin de DSU!! Nici asta nu am voie sa spun?! Onor comitet director care ați dat acea notă internă?!
Astept sa fiu somată in comisia de disciplină!!
Deși nici această afirmație nu încalcă dreptul meu de a mă exprima!
Am recitit fișa postului împreuna cu doi avocați…bineînțeles că nu e legal să expunem date confidențiale ce țin de secretul de serviciu dar de aici și până la a fi amenințat cu abatere disciplinară dacă ai curajul să îți manifești libertatea de expresie cu privire la interesul public al spitalului nostru….e o cale lungă!
Peste câteva zile vom vedea iar autoritatile perindându-se, să depună coroane în cinstea eroilor martiri din ’89….sper să le crape obrazul de rușine și să-și reamintească de ce au murit acei amărâți!
Pentru libertate! Libertatea de a vorbi, de a munci……”
Aceasta nota interna este strict o aducere aminte. Fisa postului include de mult timp stipulari legate de postările pe rețele sociale și comunicările în presa.