CulturăTragedia din stațiunea Mamaia din 1925. Povestea parașutistului care a murit încercând...

Tragedia din stațiunea Mamaia din 1925. Povestea parașutistului care a murit încercând să își doboare propriul record național

Pe 26 octombrie 1925, Aurel Biju, deținătorul primului brevet de invenție românească a unui model de parașută și pionier în domeniul parașutismului, a sărit cu o parașută experimentală de la 3000 de metri, în stațiunea Mamaia, pentru a își doborî propriul record național de 2000 de metri.

Deși saltul a decurs perfect, din cauza vremii nefavorabile, dar și a slabei organizări, Aurel Biju, care aterizase la 9 kilometri de țărm, nu a mai fost recuperat din mare. Trupul neînsuflețit a fost adus la mal abia în februarie 1926. Tragedia a sensibilizat comunitatea de la malul mării, care dorea, cât mai repede, răspunsuri despre cum au decurs saltul și operațiunea de salvare.

Prima parașută românească a fost confecționată după un model francez, în atelierele Grupului de aerostație de la Pantelimon, in anul 1922, iar în anul 1925, mecanicul de marină Eugen Sziklay, din Brasov, a conceput o parașută cu aer comprimat, cu care a făcut demonstrații la București, pe 19 iulie 1925. În același an, Aurel Biju a realizat modelul pentru care a obținut primul brevet de invenție românească, model cu care a obținut primul record național cu o lansare de la înălțimea de 2.000 de metri, la Tecuci.

Organizarea evenimentului inedit din stațiunea Mamaia

Evenimentul tragic, petrecut pe 26 octombrie 1925, a fost organizat chiar de Aurel Biju și de inventatorul parașutei cu care urma să sară, constănțeanul Constantin Grigorescu. La insistențele lui Aurel Biju, care invoca faptul ca a fost marinar timp de peste 15 ani, au fost pregătite doar două bărci de salvare (lotci) fără motor.

Decolarea cu hidroavionul Getta era fixată pentru ora 15:00 din portul Constanța, dar acest lucru s-a întâmplat abia o oră și jumătate mai târziu. Gheorghe Zegelea, reporterul ziarului „Dacia”, care se afla și el în hidroavion a consemnat primele momente de după decolare:

„Am plecat cu hidroavionul Getta după amiază la orele 4 și jumătate de la cheul Titan, cu destinația Mamaia. La cârma aparatului se afla d. căpitan aviator Romeo Popescu, iar în partea dinainte, în turela destinată postului de mitraliere, se afla Aurel Biju, de spatele căruia era legată parașuta, confecționată din pânză, având o suprafață de 46 metri pătrați. Buna dispoziție a lui Biju, trăda pe omul temerar, care peste câteva minute urma să se arunce, asemenea unui uliu, într-o prăpastie de 3000 de metri”.

Saltul fatal și operațiunea de salvare

Chiar dacă instrucțiunile primite de pilot erau ca să îndepărteze avionul cât mai mult de țărm, pentru ca Biju să sară în larg, Romeo Popescu a ținut hidroavionul cât mai aproape de linia țărmului, pentru că observase curenții puternici din atmosferă. Cu toate acestea, după săritura care a decurs perfect, parașuta deschizându-se la timp, curenții l-au purtat pe Aurel Biju, la aproximativ 9 km de țărm.

Una din bărcile tocmite pentru a îl recupera  era deja pusă în mișcare, în momentul saltului. Dar, distanța prea mare, valurile, și ceața care s-a lăsat deodată pe mare, au făcut ca barca să nu îl găsească pe Aurel Biju.

Mai mult, în confuzia creată și de lăsarea serii, printre unii spectatori, dar și printre unii barcagii, circula zvonul că legat de corzile parașutei era un câine, și nu un om.

Organizatorii, după întoarcerea lotcii fără parașutist, conștienți de gravitatea situației, au plecat imediat cu o șalupă din port, în căutarea lui, dar fără succes. Într-o ultimă tentativă de a-l recupera pe Aurel Biju, salvatorii apelează la amiralul Scodrea, care pune  la dispoziția salvatorilor, canoniera „Lct. Ghiculescu”.

Deși au patrulat toată noaptea, în jurul locului unde fusese văzut ultima oară Aurel Biju, acesta nu a fost găsit. Trupul lui a fost adus la mal de valuri, abia pe 24 februarie 1926.

Canoniera „Lct. Ghiculescu”

Printre primele acțiuni întreprinse de autoritățile locale, a fost arestarea principalului organizator, Constantin Grigorescu, care era și creatorul parașutei, pentru motivul că nu a luat toate măsurile necesare, pentru ca această tragedie să nu se producă. În apărarea sa, Constantin Grigorescu a susținut că măsurile luate au fost întru totul făcute, în urma discuțiilor cu Aurel Biju.

Declarațiile căpitanului aviator Romeo Popescu

Căpitanului aviator Romeo Popescu

În zilele care au urmat saltului, presiunea publică asupra căpitanului Romeo Popescu a fost foarte mare. Acesta s-a simțit vizat, în mod direct, de unele articole apărute în presa vremii, cu privire la desfășurarea tragicului eveniment. Astfel, renumitul pilot declara în ziarul „Dacia”, nr. 244, din 1 noiembrie 1925, că se simte obligat să lămurească opinia publică.

„Deși timpul era înaintat, am virat cam 15 minute deasupra locului, până când barca a ajuns la 500 metri de parașutier. Cu venirea serii, marea a început să elaboreze vapori, astfel că a trebuit, în plin motor, să recâștig portul Constanța, unde manevra de amerizare s-a făcut foarte dificil. Repet, nu am avut însărcinarea să amerizez, și chiar dacă aș fi făcut aceasta, ar fi fost cu desăvârșire inutil.

Ziarul Dacia, sursa Biblioteca Județeană Constanța

În afară că era hulă pe mare, că valurile băteau dinspre mare spre uscat, iar vântul era contrar valurilor, deci manevra de amerizare era foarte grea, în afară că periclitam viața pasagerului și avionul – nu vorbesc de viața mea (…) totul era să fie inutil (…) nu puteam să aduc pe bord pe parașutier cu motorul mergând, iar dacă aș fi oprit motorul, hidroavionul ar fi fost luat și reacționat de vânt și de valuri”

Aurel Biju

Absolvent al Școlii Navale din Galați, Aurel Biju a lucrat în marina comercială. În urma unui conflict cu căpitanul vasului pe care lucra, părăsește marina comercială și se stabilește în Anglia. Aici se înscrie la Nautical School Swansea, fiind angajat apoi în marina națională engleză[4], de unde se întoarce în țară, în anul 1912.

Cu o săptămână înainte de saltul cu parașuta de la Mamaia, Aurel Biju îi mărturisea mâhnit unui prieten jurnalist de la ziarul Universul, regretul că reușita lui de la Tecuci a fost prea puțin reflectată în presa vremii: „Am sărit cu parașuta la Tecuci de la 2000 metri și s-a vorbit de mine mai puțin decât casierii care fug cu două milioane (…) O să ai ocazia să te ocupi marți, fiindcă luni sar iar, la Constanța”.

Sursă foto: https://www.graphicfront.ro/ro-adevaratul-iar-tip-12

Suntem un ziar independent. Dacă vrei să sprijini activitatea jurnaliștilor Dobrogea Live o poți face AICI

spot_img
spot_img

Urmărește-ne pe:

Doneaza