Stelian Ion, fost ministru al Justiției, afirmă că bilanțul DNA prezentat de joi de Marius Voineag nu este altceva decât o mișcare de imagine în interes personal și că acesta nu ar trebui să mai ocupe o funcție relevantă în sistemul judiciar din România.
“Bilanțul DNA prezentat de Marius Voineag nu este un exercițiu de transparență, ci unul de imagine. Un CV lustruit pentru următorul pas: încă o funcție de conducere la nivelul Parchetului General.
Problema este că realitatea din spatele cifrelor arată exact opusul.
DNA nu se evaluează în comunicate cosmetizate, ci în rezultate concrete. Iar cifrele nu susțin nicio „performanță” extraordinară.
Încep cu cireașa de pe tort.
În 2023 Voineag promitea un DNA 2.0 concentrat pe recuperarea prejudiciilor.
Ce avem azi? Un DNA anemic care a pus în 2025 măsuri asigurătorii într-un cuantum de aproximativ 9 ori mai mic decât în 2022.
– măsuri asiguratorii
2022: până la concurența sumei de 2.271 milioane lei
2025: indisponibilizări de bunuri în valoare de 254 milioane lei
Scăderea este stupefiantă. Ai spune că lipsește o cifră undeva. Din păcate, ceea ce lipsește este decența acestui domn care nu are nicio jenă să denatureze adevărul.
– Persoane trimise în judecată:
2022 – 779 (565 cu rechizitoriu, 214 cu acorduri de recunoaștere)
2025 – 792 (539 cu rechizitoriu, 253 cu acorduri de recunoaștere)
De menționat ca în 2023 au fost trimiși în judecată 651 de inculpați, în 2024 – 683.
După reculul din 2023–2024, revenirea din 2025 nu schimbă problema de fond.
– Marea corupție (demnitari de rang înalt):
2022: 2 miniștri, 4 parlamentari, 1 prefect, 16 primari, 3 președinți de consiliul județean
2025: 0 miniștri, 1 secretar de stat, 2 parlamentari, 0 prefecți, 11 primari, 0 președinți de consiliul județean
Dispar dosarele de vârf. Exact acolo unde ar trebui să fie miza.
– Rata achitărilor (~9,6%) este prezentată ca succes, deși reflectă în bună măsură dosare instrumentate anterior, în perioada conducerii lui Crin Bologa.
În locul marilor dosare de corupție, vedem tot mai des cauze discutabile sau “dirijate”:
– Dosarul Vlad Voiculescu – acuzații fragile, preluate din retorică politică a PSD, ținut ani de zile fără o finalizare clară
– Dosarul Flavia Boghiu – o construcție forțată, fără consistență juridică reală cu achitare în primă instanță.
– Dosare sensibile privind persoane influente care s-au bucurat de protecția lui DNA- Marius Voineag (Nicu Marcu – ASF, Ion Mocioalcă, Mircea Minea – Chiajna, dosarul BMW-urilor, dosarul Nordis, dosarul Vergil Chițac, dosarul achizițiilor SRI, Dragoș Dobrescu, Remus Truică etc)
Imaginea de ansamblu: dosare la comandă, ținte și protejați.
Dar problema nu este doar de rezultate, ci și de eficiență managerială.
Voineag recunoaște existența a sute de dosare închise prin prescripție.
Dacă managementul ar fi fost performant, unde sunt mecanismele interne de prioritizare?
Transferul vinei exclusiv pe Parlament este incorect, cauza principală fiind de fapt decizia “nucleară” a CCR din 2022, dar și lentoarea soluționării unor dosare. DNA avea obligația să accelereze dosarele sensibile la prescripție și să prioritizeze cauzele vechi. De asemenea, Voineag ar fi trebuit să se folosească de hotărârea CJUE pe prescripție, nu să abandoneze lupta ținând cont doar de decizia CCR și de hotărârea ICCJ. În cel mai rău caz putea să încerce continuarea procesului pe latură civilă pentru recuperarea prejudiciului, dacă instanța dispunea încetarea procesului penal pe motivul prescrierii răspunderii.
Se invocă inclusiv „succesul OCDE”.
În realitate, aderarea este un proces guvernamental și o evaluare sistemică.
Atribuirea acestui rezultat exclusiv DNA este o supra-evaluare artificială.
În același timp, resursele au crescut semnificativ:
– +100 procurori
– +144 polițiști
Unde este creșterea proporțională a performanței? Creșterea resurselor nu este un obiectiv în sine, este un mijloc, el trebuie să se reflecte în rezultate.
Nu o vedem nici în marile dosare, nici în impactul sistemic.
Se adaugă un tipar constant: transferul responsabilității către alții – Parlament, CCR, instituții de control – în absența oricărei autocritici reale.
Și poate cea mai gravă problemă: lipsa indicatorilor esențiali.
Bilanțul nu clarifică:
– prejudiciile create prin infracțiunile pentru care DNA a dispus trimiteri în judecată, foloasele obținute ilegal de către infractori.
– impactul sistemic al acestor cauze.
Fără acești indicatori, orice evaluare devine pur decorativă.
În paralel, rămân problemele serioase de conduită instituțională:
– intervenții în dosarele subordonaților
– „non-combat” în cauze sensibile
– retragerea discutabilă a unor căi de atac
– ignorarea deciziilor CJUE privind prescripția cu consecinta îngreunării recuperării prejudiciilor
– scurgeri de informații și practici de tip „justiție televizată”
– mutarea accentului de pe marea corupție pe cauze mai facile
– dependență de sesizări externe
– o cultură organizațională tot mai degrabă tranzacțională decât meritocratică etc.
Toate acestea nu apar în bilanțuri. Dar ele definesc realitatea.
DNA „2.0” nu a livrat în lupta împotriva marii corupții.
Dimpotrivă. Concluzia este simplă: păstrarea lui Marius Voineag într-o funcție de conducere relevantă ar fi o mare greșeală pentru sistemul judiciar din România”, a scris deputatul pe pagina sa de Facebook.