Creștinii ortotocși sărbătoresc astăzi Intrarea Domnului în Iersualim sau Floriile. Este a doua sărbătoare din perioada Postului Mare în care Biserica a rânduit să fie dezlegare la pește. În această zi, cei care au ținut tot postul pot consuma pește.
Evanghelia din Duminica Floriilor (Ioan 12, 1-18)
Înainte de Paşti cu şase zile, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi. Şi I-au făcut acolo cină şi Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau cu El la masă. Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mireasma mirului. Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis: Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor? Însă el a zis aceasta nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, lua din ce se punea în ea. A zis, deci, Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. Deci mulţime mare de iudei au aflat că este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci să vadă şi pe Lazăr, pe care-l înviase din morţi. Şi s-au sfătuit arhiereii ca şi pe Lazăr să-l omoare, căci, din pricina lui, mulţi dintre iudei mergeau şi credeau în Iisus. A doua zi, mulţimea cea mare, care se adunase la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, a luat ramuri de finic şi a ieşit întru întâmpinarea Lui şi striga: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel! Şi Iisus, găsind un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris: «Nu te teme, fiica Sionului! Iată, Împăratul tău vine şezând pe mânzul asinei». Acestea nu le-au înţeles ucenicii Lui la început, dar, când S-a preaslăvit Iisus, atunci şi-au adus aminte că acestea erau scrise despre El şi că acestea I le-au făcut Lui. Aşadar, dădea mărturie mulţimea care era cu El când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi. De aceea L-a şi întâmpinat mulţimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta.
Bartolomeu Anania: A merge pe un asin era un semn de demnitate regală.
IPS Bartolomeu Anania, cel care a fost Mitropolitul Clujului, într-una dintre predicile sale rostite la Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca sublinia faptul că Iisus și-a pregătit intrarea triumfală în Ierusalim cu luciditate și cu metodă. Astfel, mai întâi i-a trimis pe ucenicii Săi într-un sat pentru a lua mânzul unei asine.
„În lumea antică, a merge pe un asin era un semn de demnitate regală. Calul era pentru război, pentru bătălie. Asinul sau catârul era animal de ceremonie, domol, mergea încet. Prezența Sa pe acest mânz era prezența unui rege, dar nimeni nu a înțeles că nu era vorba de un rege pământesc, ci de unul al Cerului și al Pământului, un rege spiritual.”
Bartolomeu Anania explică faptul că iudeii așteptau un rege care să-i scoată de sub jugul roman și au început să vadă în Iisus pe acest izbăvitor. Când Iisus a intrat în Ierusalim, toți au văzut în El pe regele așteptat. Așa se face că mulțimile l-au așteptat cu atâta entuziasm și îl aclamau și așterneau ramuri de finic și haine în calea Lui.
„Dacă El știa că merge la patimă și la moarte, ce nevoie avea de această intrare triumfală și ce nevoie avea ca El să fie aclamat de mulțimi?”, se întreabă mitropolitul care vine imediat și cu un răspuns.
„Oamenii trebuiau să știe că El va suferi ca un rege, ca un Dumnezeu, ca un biruitor al chinurilor Sale propri. Este uriașul mesaj al lui Dumnezeu care suferă pentru noi, oamenii, de bunăvoie. Jertfa aceasta urma să răscumpere păcatul întregii lumi. A intrat ca un rege și a suferit tot ca un rege. Acest mesaj nu a fost înțeles de oameni, nici chiar de ucenicii Săi. Și-au dat seama târziu, abia după Învierea Domnului”.
Bartolomeu Anania spune că Mântuitorul era singurul lucid în acele momente, iar de partea cealaltă era și luciditatea diavolului, prin farisei și saduchei, care deveniseră și mai răi, după învierea lui Lazăr. Deveniseră crânceni și se hotărâseră să-l omoare pe Lazăr, ca să curme entuziasmul mulțimii care începuse să creadă în Iisus.
În numai câteva zile de la momentul triumfal al intrării în Ierusalim vor începe patimile Domnului
„Aceiași oameni care cu câteva zile îl aclamaseră strigau acum „răstignește-L”. Ucenicii dispăruseră de frică, iar oamenii cereau condamnarea aceluiași Iisus în care nu-l mai recunoșteau pe împăratul lui Israel, ci pe omul slab, bătut, arestat. Singurii care nu strigau erau copiii, care-L insoțiseră la intrarea în Ierusalim pănă la Templu, cu inimile curate. Copiii și și femeile mironosiție. în rest … lașitatea omenească.”