Povestea celor șase bucăți din istoria Constanței, conservate la unul dintre cele mai prestigioase muzee din lume

În anul 1864, parlamentarul și omul de afaceri britanic William Philip Price dona prestigiosului British Museum șase monumente funerare și inscripții provenite din Tomisul antic, descoperite cu ocazia lucrărilor la calea ferată în actualul Port Constanța.

Povestea artefactelor a fost documentată recent de drd. Cristian Cealera din cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie din Constanța, care ne-a pus la dispoziție lucrarea.

Cele șase piese au fost descoperite și extrase în anul 1860 de către angajații companiei britanice „Danube Black Sea Railway and Kustendjie Harbour Company Limited” (DBSR), care a obținut de la turci concesiunea portului Kustendjie pe o perioadă de 99 de ani.

În același an, William Philip Price, directorul DBSR a încărcat vestigiile la bordul mai multor nave comerciale cu destinația Londra.

Toate cele șase monumente se află și astăzi la British Museum, neexpuse publicului, însă depozitate și bine conservate.

Sunt piese masive, de câteva sute de kilograme fiecare, cu înălțimi ce variază între 1 metru și 2,5 metri și au fost menționate pentru prima oară într-un ghid al insituției în anul 1884, când la capitolul proveniență au fost scrise cuvintele „inscripții grecești din Kustendji”.

Monumentul lui Isidorus

Primul monument analizat de Cealera este un decret cioplit în timpul dinastiei imperiale romane a Severilor (193-235 p.Chr.) pe un bloc de marmură înalt de 1,168 m și lat de 0,953 m. Monumentul este dedicat lui Aurelius Priscius Isidorus și a fost ridicat de către „ilustrul popor al metropolei Tomis”.

Se pare că Aurelius Priscius Isidorus era fiu și cetățean de onoare al biblicului oraș palestinian Sychem, astăzi Nablus și care în atichitate era parte a provinciei Syria, însă la un moment dat s-a stabilit la Tomis unde a obținut rang și funcții înalte, fiind arhiereu, pontarh precum și editor de jocuri publice.

Monumentul lui Isidorus

Traducerea inscripției:

„Noroc bun! Potrivit cu cele hotărâte de prea ilustrul Sfat și de prea strălucitul Popor al prea strălucitei metropole Tomis – lui Aurelius Priscius Isidorus, în calitate de pontarch și ca unul care a exercitat prima magistratură fără pată și ireproșabil, cum și demnitatea de archiereu, [cu care ocazie] nu a neglijat sarcia de a da cu larghețe lupte de gladiatori și fiare, timp de șase zile în șir, de asemenea, și marii preotese, soția sa Ulpia Matrona, ca semn de cinstire întreagă pentru merit; [de asemenea lui] ca unuia care este consilier și printre fruntașii din prea strălucita Flavia Neapolis și Antipatris’’

Stela lui Annianus

Cea de a doua piesă din colecția de la British Museum este tot o stelă de marmură, cu text în limba greacă, datată sec.III p.Chr. și este, de asemenea, un decret emis de Sfatul și Poporul Tomisului.

Monumentul are o înălțime de 101,60 cm și lățimea de 83,82 cm, iar informațiile din stela de marmură sunt aproape identice cu cele din decretullui Isidorus și numele indică o posibilă apartenență familială cu Annianus.

Cei doi sunt membri ai familiei Priscius și foarte probabil tată (Isidorus) și fiu (Annianus). Ambii sunt și cetățeni ai Flaviei Neapolis, dar și pontarhi ai Tomisului. Cuvântul pontarchon se traduce ca și „conducătorul mării” și ar putea să își aibă originea în cultul zeului Achilles Pontarchos. Ca și Isidorus, Annianus este și Mare Preot al Cultului Imperial, iar soția sa deține rangul de mare preoteasă. Inscripția este adresată zeiței norocului Agathe Tyche/Fortuna.

Stela lui Annianus

Traducerea textului:

„În numele bunei Tyche, în concordanță cu decretul Înaltului Consiliu și al preailustrului popor al Tomisului, prea ilustra metropolă și întâiul oraș din Vestul Pontului Euxin. Toate onorurile pontarhului Aurelius Priscius Annianus, ce a deținut cu distincție înaltul oficiu al Confederației Elenice și al Metropolei, ce a servit ca Mare Preot, cu noblețe nu a ignorat nicio o oportunitate de a oferi spectacole cu oameni înarmați și vânători de animale sălbatice, fiind în plus Membru al Consiliului și unul dintre nobilii lideri cetățeni ai orașului Flavia Neapolis; și Marii Preotese, soția sa Julia Apolauste”.

Stela lui Chrestos

Tot în 1860 a fost descoperită și cea de a treia piesă din colecția William Price. Este o stelă de calcar înaltă de 2,51 m și lată de 85 cm. Înregistrată la British Museum sub numărul de inventar 1864.0331.4, piesa poartă o inscripție în limba greacă, pe șase rânduri, datată de către specialiștii britanici în sec.I p.Chr. Stela a fost descoperită în partea de apus a zidului de incintă a Cetății Tomisului.

Stela lui Chrestos

Traducerea inscripției:

„Chrestos, (fiu) al lui Holocalos, binefăcător din tribul Aicoreis (Aigicoreis), care a trăit, în mod onorabil, 63 de ani. Salutare, trecătorule!”

Altarul/soclul împărătesei Iulia Mammaea

4. A patra piesă a colecției Price (nr. inv.1864.0331.2) este, potrivit sursei British Museum, baza de marmură a unei statui închinate împărătesei Iulia Mammaea, mama împăratului Severus Alexander, însă în literatura românească de specialitate piesa este prezentată ca fiind un altar de calcar.

Dimensiunile monumentului sunt – înălțime de 1,486 m și lățime de 0,714 metri. Și această piesă a fost descoperită în anul 1860, în apropierea portului Kustendjie, în timpul lucrărilor la calea ferată.

Inscripția a fost datată între anii 222 p.Chr (anul întronării lui Severus Alexander) și 235 p.Chr, anul în care tânărul Caesar și mama sa sunt asasinați.

Altarul/soclul împărătesei Iulia Mammaea

Traducerea inscripției:

„Noroc bun! Pentru Iulia Mammaea, Augusta, mamă a Imperatorului Caesar M Aurelius Severus Alexander Pius Felix Augustus, și a prea bravelor sale armate – Sfatul și Poporul prea strălucitei metropole și capitale a Pontului Stâng, Tomis”.

Monumentul lui Teimocrates

Cel de al cincilea artefact este un monument funerar din calcar, înalt de 2,13 m și lat de 0,82 m, înregistrat la British Museum sub numărul 1864.0331.3.

Relieful îl are în prim plan pe tomitanul Teimocrates (Timocrates), un bărbat cu barbă care în cadrul acestui banchet funerar, este servit la masă de un servitor intenționat prezentat subdimensionat.

În aceeași scenă, în fața lui Teimocrates, se află o femeie cu văl. Sub inscripția în greacă se află imaginea unui războinic călare, cel mai probabil Cavalerul Trac, divinitate extrem de populară la acea vreme (sec.II-III p.Chr), în Moesia Inferior.

Monumentul lui Teimocrates

Traducerea textului:

„Teimocrates, (fiu) al lui Alexandros, de fel din Nicomedia, zis și Tomitanul, din tribul romanilor, care a trăit cu cinste la Tomis, fiind încă în viață și în deplinătatea facultăților, a amenajat, pentru el însuși și pentru soția sa Ulpia Casta, și pentru fiul său Ulpius Martinus, din tribul romanilor și dintre binefăcătorii orașului, acest modest monument, împreună cu locul înconjurător pe care îl am în comun cu Kaleinicos, fiu al lui Strophes. Salutare, trecătorule!”

Monumentul Ulpiei Aurelia Valeria

Ultima piesă din colecția de la British Museum este piatra funerară a Ulpiei Aurelia Valeria (nr.inv. 1864,03331.5), care conține un epitaf în limba latină și un relief ce reprezintă scena banchetului funerar.

Ulpia este înfățișată alături de doi adulți și este figurată la aceleași dimensiuni cu aceștia, deși textul ne relevă faptul că ea a fost o copilă decedată la numai trei ani. În contrast cu membrii familiei, servitorii sunt subdimensionați, artistul anonim vrând astfel să scoată în evidență înalt poziție socială a familiei.

Monumentul înalt de 2,13 m și lat de 0,91 m, a fost datat undeva în ultimele trei decenii ale sec.III p.Chr (aprox.275-300 p.Chr.).

Monumentul Ulpiei Aurelia Valeria

Traducerea textului:

„Spiritelor Morții (Zeilor Mani), Ulpius Valerius Aurelianus, vir egregius și centenarius, și Titinia Mansueta matroana, au ridicat pentru Ulpia Aurelia Valeria, fecioara din dreapta, care a trăit 3 ani, 9 luni și 17 zile, fiică a lui Aurelius Hercules, vir egregius și ducenarius, care a trăit 13 ani, 8 luni și 16 zile. Mult devotatei strănepoate. Călătorule, oprește și citește asta, pentru ca să vezi că nimic nu este mai crud decât acest monument”.

Inscripția conține cel puțin o eroare a pietrarului, în sensul că Aurelius Hercules – tatăl fetei, cavaler de rang mic și ofițer de rang mediu, nu avea cum să fi trăit doar 13 ani și câteva luni.

Sursa foto: The British Museum

Studiul drd. Cristian Cealera poate fi citit integral mai jos

Citește și:

Urmărește-ne pe:

Doneaza