În aprilie 2017, Dumitru Martin, unul dintre acționarii firmei de salubritate Polaris M Holding, era condamnat la 13 ani de închisoare de justiția americană după ce agenții FBI au demonstrat că Martin a încercat să mituiască oficiali din armata SUA pentru a-și plasa containerele la Baza militară de la Mihail Kogălniceanu (Constanța).
La aproape patru ani de la condamnarea lui Martin, DNA Constanța a trimis în judecată compania Polaris M Holding pentru dare de mită, în același caz. Avocații familiei Martin încearcă acum să scape de probele FBI.
Polaris vrea să scape de dovezile FBI
Pe rolul Tribunalului Constanța se află, încă din 2021, dosarul penal în care compania Polaris M Holding este acuzată de procurorii anticorupție de dare de mită. Speța are la bază ancheta oficialilor americani care a dus la condamnarea lui Dumitru Martin la 13 ani de închisoare.
Procurorii DNA Constanța se bazează pe documentele anchetatorilor americani, în special ale FBI, acolo unde se regăsesc diferite înregistrări ambientale, mailuri, dovezi ale întâlnirilor dintre reprezentanții Polaris și cei ai armatei americane, inclusiv cu investigatori FBI sub acoperire.
Pe 9 februarie 2024, judecătorii Tribunalului Constanța au respins solicitarea avocaților Polaris de excludere a probatoriului utilizat în acuzare. Desigur, decizia poate fi contestată odată cu fondul cauzei. Concret, Polaris vrea să scape de mailuri, contracte, oferte, acte ale organelor judiciare americane, denunțuri, declarații instrumentate de organele judiciare americane în dosarul care a dus la condamnarea în SUA a lui Dumitru Martin. Aceleași documente stau și la baza acuzării DNA Constanța.
Dosarul POLARIS: Mazăre și Strutinsky condamnați, Eduard Martin achitat
„Prin cererea din data de 16.01.2024, inculpata POLARIS M. HOLDING, prin apărători, a solicitat excluderea probatoriului utilizat în acuzare menționat în adresa DNA …. din 29.11.2023, mai exact constatarea nulității relative a acestor înscrisuri. Cu toate acestea, observând că dosarul se află în faza judecării în fond a cauzei, fiind depășită procedura de cameră preliminară, relevanța înscrisurilor indicate în cerere va apreciată de judecătorul fondului, cu prilejul pronunțării asupra probelor propuse de pârți, neputându-se constata în această fază procesuală nulitatea unor înscrisuri”, spun judecătorii Tribunalului Constanța.
Trebuie menționat faptul că o parte dintre probele adunate de anchetatorii americani au fost respinse de intanțele române (Tribunalul Constanța și, definitiv, Curtea de Apel Constanța) în camera perliminară.
10% „comisionul” obișnuit de Polaris
Din rechizitoriul procurorilor DNA Constanța rezultă că oficialii Polaris M Holding (Dumitru Martin, Anamaria Cruceru, Constantin Schiller și Marcel Banaga) îi asigurau pe americani că un comision de 10% (a se citi șpagă) din valoarea contractului este o uzanță. „Așa procedăm…modalitatea noastră – (…)”
Dumitru Martin, acționar la acea vreme al firmei de salubritate Polaris, este fratele fostului prefect Gheorghe Martin, și unchiul deputatului PSD Eduard Martin (care acum se ocupă de afacerea Polaris). Martin a fost arestat de FBI în decembrie 2015 şi acuzat de mituirea unui ofiţer din cadrul Forţelor Aeriene (US Air Force) pentru obţinerea unui contract în valoare de 10,35 milioane dolari la baza Kogălniceanu. Mita de un milion de dolari (10% din valoarea contractului) a fost negociată a se da prin intermediul a două contracte încheiate între Polaris și o firmă americană.
Primul contract avea ca obiect consultanță și o valoare de 100.000 de dolari, iar al doilea contract avea ca obiect „mentenanță” și urma să fie plătit eșalonat, lunar, până la acoperirea diferenței de 900.000 de dolari.
Conducerea Polaris a apucat să plătească cei 100.000 de dolari șpagă, aferenți primului contract, doar că banii au ajuns într-un cont al FBI.
Agentul special Matthew Young, care s-a ocupat de anchetă din partea FBI, a susținut că suma de bani ar fi fost oferită ca mită în vederea obţinerii unui contract prin care Polaris să furnizeze forţelor aeriene americane staţionate la baza Mihail Kogălniceanu din România, pe o perioadă de cinci ani, containere de transport şi depozitare.
Până la concretizarea înțelegerii dintre Polaris M Holding și oficialii armatei SUA, care se ocupau de achiziții, au fost necesare nu mai puțin de șase întâlniri care s-au desfășurat la San Francisco, New York, Budapesta (Ungaria) şi Sacramento. Părțile au întreținut și o bogată corespondență prin e-mail.
Martin şi comandantul SUA au semnat, pe 11 septembrie 2015, atât un contract de aprovizionare militară a bazei Travis, cât şi alte două contracte menite să ascundă mita.
Dacă justiția americană a finalizat dosarul de corupție (în care au fost implicați oameni din conducerea Polaris) în mai puțin de doi ani, în România, dosarul se află abia în prima instanță.