Creștinii ortodocși întră luni, 18 martie, în Postul Paștilor sau Postul Mare. Acesta este cel mai lung și aspru post de peste an și se va termina pe data de 4 mai. Duminică, 4 mai, este sărbătoarea Învierii Domnului. În primele patru zile din postul mare, în biserici se va citi Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul.
Conform Patriarhului Daniel, Canonul cel Mare este un canon de pocăință, adică un lung imn liturgic (peste 250 stihiri), alcătuit din 9 cântări bogate, compuse, la rândul lor, din stihiri scurte de pocăință, ritmate de invocația: ‘Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!’, cerere care amintește de rugăciunea vameșului din prima duminică a perioadei Triodului.
Canonul este citit în patru părţi în primele patru zile ale Postului Mare, în cadrul Pavecerniţei Mari, şi integral în Joia din săptămâna a cincea a Postului Sfintelor Paşti.
Patriarhul Daniel spune că este un dialog al omului păcătos cu propria conștiință, luminată de citirea Sfintei Scripturi, care arată durerea și puterea pocăinței – leac și lumină a învierii sufletului din moartea păcatului.
În lucrarea „Foame și sete după Dumnezeu – înțelesul și folosul postului”, PF Daniel arată cum canoanele liturgice au apărut la sfârșitul secolului al VII-lea și începutul secolului al VIII-lea, înlocuind, în mare măsură imnele liturgice, numite Condac. Totuși, între cântarea a 6-a și a 7-a a fiecărui Canon se mai păstrează un Condac urmat de un Icos.
Canoanele, care au fost compuse la început de creștini sirieni elinizați din Palestina, sunt mai sobre din punct de vedere muzical și au un conținut teologic mai accentuat.
Canonul liturgic are nouă cântări lungi, formate din multe stihiri scurte, iar acestea nouă intercalau la început cele nouă cântări biblice folosite în viața liturgică răsăriteană:
- Cântarea lui Moise (Ieșirea 15; 1-19);
- Noua cântare a lui Moise (Deuteronom 32,1-43);
- Rugăciunea Anei, mama lui Samuel (1 Regi 2, 1-10);
- Rugăciunea profetului Avacum (Habacuc) (Avacum 3,2-19);
- Rugăciunea lui Isaia (Isaia 26, 9-20);
- Rugăciunea lui Iona (Iona 2, 3-10);
- Rugăciunea celor Trei tineri;
- Cântarea celor Trei tineri;
- Cântarea Născătoarei de Dumnezeu (Luca 1, 46-55) și rugăciunea lui Zaharia, tatăl Sf. Ioan Botezătorul (Luca 1, 68-79).
Fiecare cântare a Canonului începe cu un Irmos (o strofă dătătoare c|g ton), ;se continuă cu. stihiri mai scurte și se încheie cu o laudă de preamărire adresată Sfintei Treimi (doxastikon) și o laudă adresată Maicii Domnului (theotokion).
La Canonul inițial al Sf. Andrei Criteanul, mai precis la cântările a 3-a, a 4-a, a 8-a și a 9-a, au fost adăugate de timpuriu câteva canoane mai mici, formate din trei cântări (trei ode), compuse de ‘Teodor’ și ‘Iosif’, adică Sf. Teodor Studitul (+ 826) și Iosif de Sicilia (+ 886).
În secolele XI-XII, un canon de două stihiri pentru o Cântare a fost adăugat în cinstea Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, din vremea în care Duminica a V-a din Postul Sf. Paști a fost închinată pomenirii Sf. Maria Egipteanca. Apoi a fost adăugată la sfârșitul fiecărei cântări o stihiră de cerere către Sf. Andrei Criteanul însuși.
După sinaxar se cântă sau recită 16 stihiri, toate intercalate între Fericiri.