Zilele acestea a fost redeschis subiectul Pasarelei Regale din Mamaia, monument istoric lăsat în paragină de toate administrațiile care s-au succedat de la revoluție încoace.
Propusă pentru demolare, Pasarela va fi înnisipată de ABADL, în cadrul unui proiect cu fonduri europene pentru stoparea eroziunii costiere și lărgirea litoralului românesc.
Potrivit deputatului Bogdan Bola, salvarea ei poate veni de la constituirea dreptului de administrare în favoarea Ministerului Culturii, de la Ministrul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului.
Pasarela a fost construită în 1935, în urma primelor investiții serioase care au vizat dezvoltarea Stațiunii Mamaia. La fel ca în ziua de azi, și atunci, autoritățile și-au concentrat atenția asupra consolidării malurilor orașului și modernizarea plajei de la Mamaia. Deși pare greu de crezut, până la mijlocul anilor 1930 turiștii preferau plajele de la Eforie sau Mangalia, în defavoarea celei de la Mamaia, din cauza serviciilor, dar și a infrastructurii. Accesul era greoi și se realiza cu mijloace de transport costisitoare și incomode.
Dar, „cu plaja sa minunată de la Mamaia, recunoscută în plin congres internaţional (Congresul Internaţional de talassoterapie) ţinut la Constanţa în anul 1928, cu aşezarea sa geografică spre Răsărit, cu nisipul său binefăcător” staţiunea Mamaia trebuia să intre în sfera preocupărilor administrației locale. Proiectul pentru dezvoltarea stațiunii a fost încredințat unui cunoscut arhitect al acelor vremuri, Victor Ștefănescu. Lucrările de modernizare au început în anul 1934.
Provocările construirii Pasarelei au fost destul de mari. Detalii și fotografii găsim în volumul „Două lucrări urbanistice Acoperirea Dâmboviței – Pasarela de la Mamaia”, aflat în colecțiile Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman” Constanța, semnat de ing. șef. Constantin Cătuneanu și apărut în anul 1937.
Câteva detalii interesante ies in evidență la realizarea pasarelei: problema tareților, viermuși de Marea Neagră, beneficiile utilizării unor șine de metal vechi de 20 de ani, rezultate din demontarea vechiului pod de lemn cu pile metalice a cabinelor și folosirea de ciment normal, dar cu adaos de tras.
Problema tareților, viermuși de Marea Neagră
Motivul pentru care au fost luați în calcul viermușii de Marea Neagră la construcția Pasarelei îl aflăm tot din lucrarea inginerului Constantin Cătuneanu. Prezența lor a modificat proiectul inițial:
„În proiectul inițial fundaţiile se compuneau dintr-un soclu de beton armat rezemat pe piloţi (n.r. stâlpi) de lemn prin intermediul unui masiv de beton. Totodată se prevăzuse şi un batardou de beton armat. S-a renunţat la ambele dispozitive din următoarele motive: Piloţii de lemn deşi erau îngropaţi complet în nisip şi încastraţi în beton, prin dislocarea nisipului se ivea posibilitatea să fie deterioraţi de nişte viermuşi numiţi tareţi, ce se găsesc în Marea Neagră şi care atacă lemnul.”
Beneficiile utilizării șinelor metalice vechi de 20 de ani
La fundațiile pasarelei solicitate atât de acțiunile mării, cât și de cele ale turiștilor, în zona toboganelor și a barului, inginerii au folosit șine metalice vechi de 20 de ani, rezultate din demontarea vechiului pod de lemn cu pile metalice a cabinelor, construit în 1915.
Întrebuințarea lor s-a făcut din două motive, arată inginerul Cătuneanu:
„1.Scurta timpul de execuţie, piloţii de beton armat necesitând mult timp pentru confecţionare şi priză, factor important, întrucât lucrarea trebuia terminată înainte de începutul sezonului de băi.
2. Se făceau economii însemnate, fiindcă s-au întrebuinţat vechile şine ce au rezultat din demontarea vechiului pod de lemn cu pile metalice şi a cabinelor. Totdeodată se elimina şi orice risc de degradare a materialelor, întru cât vechile şine după mai mult de 20 de ani de şedere în apa mării erau în stare bună, exceptând suprafaţa lor ce avea un strat subţire de rugină. Buna lor conservare se poate atribui şi unei cruste ce se formase la suprafaţă din nisip şi, scoici, ce împiedecau fenomenul de ruginire şi mai aveau avantajul că prin asperitatea lor, măreau rezistenţa de frecare a piloţilor.”
Beton realizat din ciment normal cu adaos de tras
Lipsa unui ciment care putea fi folosit în condițiile marine i-a determinat pe constructori să privească spre lucrările realizate în Portul Constanța. Astfel, plecând de la concluziile inginerului Virgil Cotovu, la Pasarela din Mamaia betonul a fost realizat din ciment normal cu adaos de tras:
„Executarea betonului infrastructurii era de asemeni o problemă importantă de rezolvat. La noi în țară neexistând cimenturi maritime care să reziste la apele sulfatate ale mării, căci acestea dizolvând calciul dezagregă betonul, s-a întrebuinţat ciment normal portland cu adaus de tras.
Din experienţele făcute la lucrările portului Constanţa, rezultă că pentru a executa lucrări la mare în care piesele construcţiei să reziste la eforturi mari e necesar a se întrebuința ciment normal cu adaus de tras, ce are rolul de a face betonul compact şi a împiedica astfel procesul de dezagregare în interior. Nu s-a întrebuinţat ciment rapid fiind, complet impropriu şi nici adausuri de puzzolană sau santorin, acestea fiind indicate numai pentru piese ce nu comportă rezistenţe mari, precum blocuri masive, diguri mari, etc.”
În perioada sa de glorie, pasarela, inaugurată în anul 1935, cu o lungime de aproape 130 de metri, cuprindea două tobogane pentru copii şi adolescenţi, două debarcadere pentru şalupe şi bărci şi o terasă-bar. Ea a fost proiectată să reziste la vânt, zăpadă şi la o încărcătură cu oameni de 600 kg/mp. Inaugurarea a avut loc în ziua de 15 august 1935, de Ziua Marinei, în prezenţa Regelui, a membrilor guvernului şi a autorităţilor Municipiului şi Portului Constanţa