George Buricea, antrenorul echipei masculine de handbal a CSM Constanța, a vorbit, într-o postare făcută pe contul său de Facebook, despre problemele cu care se confruntă sportivii: salarii restante, echipa depunctată din cauza managementului.
Comisia de Disciplină a FRH a decis sancționarea clubului CSM CONSTANȚA cu ridicarea dreptului la transfer, legitimare și drept de joc pentru o periodă de doi ani, începând cu data de 16.10.2024 și scăderea unui punct (- 1 punct) la fiecare 10 zile, până la executarea hotărârii Comisiei de Soluționare a Litigiilor, pentru neexecutarea totală sau parțială a obligației de plată a drepturilor financiare restante (sesizare făcută de Laurențiu Mihai TOMA).
Dobrogea Live a scris că marți seara, la meciul CSM Constanța – Bidasoa Irun (scor final 35-30), suporterii constănțeni au afișat un banner pe care era scris „Salvați handbalul constănțean”.
Iată mesajul scris de George Buricea:
„E momentul sa vorbesc. Dupa 26 de ani dedicati Constantei, cred ca mi-am castigat acest drept. S-au intamplat prea multe in ultima perioada si nu vreau sa privesc in urma peste ani si sa ma intreb daca as fi putut face ceva sa salvez handbalul constantean. Niciodata nu am tacut cand am fost nedreptatit si cand munca, onoarea si sacrificiul baietilor mei au fost batjocorite. Cu atat mai mult acum, cand suntem la un pas de dezastru.
Desi recent m-am simtit, pentru prima data, neputincios in fata jucatorilor mei si nu am mai stiut cum sa ii motivez cand problemele clubului se tin lant, acum nu pot decat sa vorbesc deschis despre tot ce se intampla la Constanta. Atat mi-a ramas. Poate cineva asculta; cineva, in afara de suporterii nostri care sunt mereu acolo si care par singurii oameni care ne inteleg si ne apreciaza munca.
Dupa victoria cu spaniolii, cineva mi-a scris sa ma felicite si a spus ca suntem EROI, NU MERCENARI. A fost inca o lectie (a cata oare?) de barbatie, demnitate, onoare, spirit de echipa si curaj aratata de echipa asta cu o inima mai mare decat toate bugetele marilor cluburi cu care ne batem in Europa.
Se spune ca atunci cand primesti o veste proasta e ca si cum ai simti ca te-a lovit trenul. Inaintea meciului din Polonia, cand am aflat si de depunctarile din campionat, dupa tot ce se intampla deja la club cu intarzierea salariilor si alte probleme financiare, noi am simtit ca ne-a lovit trenul si ca ne-a aruncat in mijlocul unui tsunami. Jucatorii mi-au spus “OK… intelegem ca nu ne primim banii… jucam in continuare. Dar sa ne pierdem si punctele, sa pierdem munca noastra?” Asta e deja prea mult, iar jucatorii nu au nicio vina. E ca si cum te duci la serviciu de cateva luni fara sa primesti vreun ban, iti faci datoria zi de zi si ti se mai baga si mana-n buzunar sa ti se ia si ultimele resturi ratacite pe acolo. Este anormal, ireal, nedrept si cred ca folosesc cuvinte prea frumoase ca sa descriu ce ni se intampla.
Echipa asta a stralucit si a facut performanta datorita puterii grupului. De la primul veteran din lot si pana la cel mai tanar junior, absolut toti jucatorii au lipsit din teren, la un moment dat, din diverse motive (suspendari, accidentari), iar grupul a invins de fiecare data, indiferent de greutati. Doar impreuna am reusit sa strangem randurile si sa ne motivam sa mergem mai departe. La fel am facut si acum cand am reusit o noua victorie istorica si am urcat pe primul loc in grupa de European League, desi calculele specialistilor si calculele din conturile noastre nu ne dadeau vreo sansa. Au venit numele grele peste noi si noi ce sa facem… tot acolo sus suntem.
Eu sunt comandantul acestui grup, eu simt ca trebuie sa ies in fata si sa-mi apar luptatorii. E dureros sa fii judecat atunci cand esti lovit din toate partile, iar daca incepi sa vorbesti, sa ti se spuna sa lasi capul jos si sa nu comentezi, doar sa asisti cum toata munca de ani de zile se duce de rapa. Nu pot sa fac asta, am sa spun mereu lucrurilor pe nume si am sa pun dreptatea si cinstea mai presus de orice. Indiferent de ce mi se va intampla, voi pune capul pe perna linistit ca mi-am aparat echipa si orasul carora le-am dedicat aproape toata viata mea.
Oameni buni, Constanta merita handbal si merita o echipa ca a noastra, cu jucatori care lupta pentru oras, pentru culori si pentru suporteri primind la schimb aplauze si felicitari, nu prime si salarii. Acest oras a scris istorie prin handbal si nimeni nu are dreptul sa stearga istoria. Iar dac-o fi sa se ajunga acolo si sa disparem, va garantam ca o sa dam totul pe teren si la acel ultim meci, pentru ca numai un grup ca al nostru poate sa aiba o iesire din scena cu fruntea sus, asa cum s-a intamplat si in meciul cu spaniolii, victorie pentru care le multumesc inca o data din toata inima baietilor mei si suporterilor.”