Pe 14 iunie 1935 sosea în portul Constanța, de la Odessa, vaporul „Principesa Maria”, care avea la bord osemintele domnitorului și cărturarului Dimitrie Cantemir, decedat în exil, în Imperiul Rus.
Evenimentul a avut loc în urma unui nou acord între Uniunea Sovietică și România cu privire la consolidarea relațiilor oficiale diplomatice, prilejuit de descoperirea, la începutul anului 1935, la Moscova, a mormântului lui Dimitrie Cantemir. Astfel, la inițiativa URSS, pe lângă repatrierea osemintelor fostului domnitor, au fost retrocedate o serie de documentele de arhivă și obiecte de patrimoniu, evacuate la Moscova de către partea română în timpul primului război mondial.
Gestul URSS venea pe fondul reluării legăturilor diplomatice cu România și numirea, în decembrie 1934, a unui diplomat la București, în persoana lui Mihail Ostrovski.
Dr. Dorin Popescu, președintele Asociației „Casa Mării Negre / Black Sea House” din Constanța, fost diplomat al României, este de părere că prima retrocedare a Tezaurului a fost una simbolică, dar cu un mesaj clar: „Avea să fie prima restituire a Tezaurului, una doar simbolică, ce transmitea către București și Constanța mesajul Rusiei de a reevalua pozitiv relațiile cu țara noastră, după micile evoluții generate în plan internațional de nevoia URSS de recunoaștere internațională și de îmbunătățire a relațiilor acesteia cu Europa, inclusiv cu România (cele două țări reușiseră mici victorii diplomatice în anii 1933-1935, în plan bilateral și european – de exemplu Convențiile „Titulescu-Litvinov” din 1933 și negociau semnarea Pactului de Asistență Mutuală, ce urma a fi semnat în 1936)”.
Astfel, potrivit dr. Dorin Popescu, pe 16 iunie 1935 aveau să ajungă la București, încărcate în 17 vagoane de marfă, și 1.443 de lăzi cu documente bancare, documente vechi, cărți rare, planuri, hărți, arhive, acte, manuscrise, obiecte bisericești, covoare, carpete, depozite, tablouri, picturi, schițe, desene, colecții de artă, bunuri și efecte bancare (titluri de proprietate, valori, acțiuni, obligațiuni, titluri de credit, garanții bancare, gajuri, ipoteci, etc.) etc.
Constanța – poarta de intrare în țară a primului lot restituit de partea rusă din Tezaurul trimis la Moscova
Dr. Dorin Popescu a mai declarat pentru Dobrogea Live că orașul Constanța a devenit astfel parte a poveștii fără sfârșit a Tezaurului românesc de la Moscova, fapt mai puțin cunoscut: „Foarte puțini dintre noi pot conexa orașul-port Constanța cu epopeea Tezaurului României, despre care totuși se vor fi scris tomuri întregi. În urmă cu 85 de ani soseau la Constanța, la bordul navei “Prințesa Maria”, osemintele lui Dimitrie Cantemir și documente de arhivă, registre contabile, bancnote etc., în cadrul unui prim lot de restituire parțială, de către URSS, a celebrului Tezaur al României transmis de către statul român la Moscova în anii 1916-1917. Prin transportul de la Constanța, de pe nava “Prințesa Maria”, orașul nostru devenea astfel o parte a unei epopei naționale care nu s-a încheiat nici astăzi – restituirea Tezaurului României, pierdut de țara noastră, poate pentru totdeauna, în condiții care are toate atributele magice, tragice și mitice ale unei povești”.
Descoperirea osemintelor lui Dimitrie Cantemir la Moscova
Domnitor al Moldovei în două rânduri, 1693 și 1700-1701, Dimitrie Cantemir a încercat să obțină independența Moldovei față de Imperiul Otoman printr-o înțelegere cu Petru I al Rusiei. Alianța s-a dovedit a fi nefastă, deoarece în anul 1701 armatele ruso-moldovene au pierdut, în fața turcilor, bătălia de la Stănilești, Vaslui. În urma acestui eveniment, Dimitrie Cantemir se retrage în Rusia, unde devine consilier al țarului și își construiește o moșie la Dmitrovka (azi Dmitrovsk). Aici moare (la 21 august 1723) și este înmormântat la Moscova, la biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, ctitoria sa, din curtea mănăstirii grecești „Sfântul Nicolae”.
La începutul anului 1935, biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” a fost demolată, ca urmare a construcției unei magistrale a metroului din Moscova și cu această ocazie s-a aflat că acolo erau înmormântați Dimitrie Cantemir, Casandra Cantemir (prima soției a domnitorului) și Antioh Cantemir, unul dintre fiii săi.
Repatrierea
Momentul repatrierii osemintelor lui Dimitrie Cantemir în România a fost unul de amploare, fiind implicate în organizare cele mai importante persoane din stat.
Motivele au fost multe pentru prezența politicienilor de la București, la Constanța și Iași, locul reînhumării și nu doar pentru a se aduce respectul acestora sau pentru publicitatea ce se naște din astfel de evenimente. Unul, mult mai subtil, a fost că „recepția relicvelor era, întâi de toate, un gest de curtoazie față de Kremlin, înscriindu-se într-o strategie mai amplă, de schimbare a imaginii negative pe care românii o aveau despre vecinii din Răsărit”, după cum scrie istoricul Andi Mihalache în Anuarul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol”, ediția 2008.
Printre numele sonore prezente la Constanța, pe 16 iunie 1935, ziua plecării cortegiului spre București, s-au numărat: Nicolae Titulescu, ministrul de externe (în epocă ministrul Afacerilor Străine), Nicolae Iorga, fost prim ministru, Alexandru Lapedatu, ministrul cultelor, Vasile Sassu, ministrul agriculturii și domeniilor, dr. C. Angelescu, ministrul instrucțiunii publice, Mihail Ostrovski, ambasadorul rus la București, Ion Nistor, Savel Rădulescu, Nicolae Raicovicianu, generalii Nicolae Uică și Paul Anghelescu etc.
Ziarul constănțean „Voința Dobrogei”, aflat în colecțiile Bibliotecii Județene Ioan N. Roman Constanța, nota că, în dimineața zilei de duminică, 16 iunie 1935, după oficierea slujbei de pomenire în port de către un sobor de preoți, sicriul cu osemintele domnitorului a fost dus „cu mare pompă, în procesiune” la vechea gară a orașului, unde au fost așezate într-un vagon mortuar. Trenul a plecat spre Iași la ora 14:00 și pe drum a oprit în gările Buzău, Râmnic, Focșani, Bârlad și Vaslui, unde cortegiul a fost întâmpinat cu onoruri militare și slujbe religioase.
La Iași, Mitropolitul Nicodim a ținut, la rândul lui, o slujbă de pomenire, dar și un cuvânt de pomenire, în care a făcut o analogie între momentul plecării la luptă împotriva turcilor a domnitorului și revenirea sa în țară, după 224 de ani:
„Mărite voevod, în ziua de Duminica Mare, adică ieri, ai ieşit tu de la Curtea domnească din Iaşi la Cetăţuia şi de acolo ai pornit tu la luptă pentru neam şi lege; şi iată azi, a doua zi de Duminica Mare, te întorci în Iaşul tău iubit. Dar de la acea Duminică Mare de atunci până la această a doua zi de Duminica Mare de acum, s-au scurs tocmai 224 ani, în care ți-a fost dat să înduri mucenicia pribegiei…”.
Dimitrie Cantemir avea să fie reînhumat, potrivit istoricului Andi Mihalache, abia pe 16 august 1935, în cadrul unei ceremonii mai restrânse, supervizată personal de către Nicolae Iorga.
Sursă foto: Adevărul, Wikipedia