În urmă cu aproximativ 20.000 ani, Marea Neagră era acoperită cu gheață cel puțin parțial, iar nivelul mării era cu aproximativ 100 de metri mai scăzut față de cel actual, a declarat pentru „Dobrogea Live” cercetătorul științific dr. Andrei Briceag, micropaleontolog în cadrul Institutului Național de Cercetare – Dezvoltare pentru Geologie și Geoecologie Marină – GeoEcoMar.
Cercetătorul a ajuns la această concluzie după ce a studiat fosile de ostracode (microcrustacei) recoltate din stratele sedimentare din Marea Neagră.
Cea mai mare carotă extrasă de cercetător măsoară patru metri și conține sedimente ce s-au acumulat în decursul a 25.000 de ani.
În urma analizei carotelor, Andrei Briceag a concluzionat că ostracodele găsite au trăit în timpul ultimei glaciațiuni, atunci când Marea Neagră era un lac izolat ce avea probabil suprafața acoperită cu gheață, cel puțin parțial.
Micropaleontologul a remarcat că fosilele de ostracode identificate în intervalul din baza carotei, ce corespunde ultimei perioade glaciare de pe Terra, sunt specii de apă dulce, care astăzi populează numeroase lacuri cu apă foarte rece din Siberia.
„Multe dintre speciile de ostracode găsite trăiesc și azi în lacurile din Siberia, iar dacă le observi stilul de viață poți reconstitui evenimente din trecut. Astfel, în urmă cu aproximativ 20.000 de ani, Marea Neagră era cel puțin parțial acoperită cu gheață. Datarea cu Carbon 14 mi-a confirmat că ne aflăm în perioada glaciară. Am realizat și testări cu izotopi de oxigen 18, care ne-au indicat temperaturi scăzute ale apei mării. În intervalul de acumulare al sedimentelor din baza carotei am identificat și strate foarte fine de nisip, fapt ce indică că în această perioadă fragmente de ghețari au înaintat dinspre țărm pe suprafața înghețată a mării, transportând fracții fine de nisip. În momentul în care suprafața mării s-a topit, pe fundul mării s-au depus aceste strate fine de nisip, fenomen ce poartă numele de ice rafted debris. Din punct de vedere sedimentologic, acesta este un semn al prezenței unei perioade reci, ce a condus la înghețarea suprafeței Mării Negre”, a explicat cercetătorul.
Urme de așezări umane la adâncimi actuale de 20-30 m
Cercetătorul a adăugat că în perioada la care se referă, datorită nivelului scăzut al apei, linia țărmului Mării Negre era la zeci de kilometri depărtare față de poziția de azi, fenomen care explică prezența unor situri arheologice subacvatice descoperite la adâncimi de până la 30 m.
„În acea perioadă, Marea Neagră era izolată de Mediterană, fiind un mare lac cu apă dulce care putea îngheța mult mai rapid din cauza salinității scăzute. La finalul perioadei glaciare, aproximativ acum 11.000 de ani, datorită topirii ghețarilor nivelul Mării Negre a început să crească cu ajutorul apelor aduse din nord prin Nistru, Nipru, Bug și Dunăre. De atunci, nivelul apei a crescut până a ajuns la cel actual, reconectându-se cu Marea Mediterană acum 8.500 de ani. În timpul perioadei glaciare, nivelul mării era cu aproximativ 100 de metri mai scăzut, iar linia țărmului era la zeci de kilometri distanță față de cea actuală. De altfel, mai mulți cercetători au descoperit în Marea Neagră, la adâncimi actuale de 20-30 de metri, urme de așezări umane și rădăcini de copaci” a mai spus cercetătorul.
Probele analizate au fost recoltate de la adâncimi de 200 m și 500 m, travers de Constanța, cu ajutorul vaporului de cercetări marine al GeoEcoMar, Mare Nigrum.
Rezultatele studiului realizat de micropaleontologul de 40 de ani au fost publicate în revista de specialitate „Journal of Quaternary Science”, cu titlul „Late Pleistocene to Holocene paleoenvironmental changes in the NW Black Sea”.
Comentariile sunt închise.