Pe 9 iunie 2020 (26 iunie după altă sursă), se împlinesc 202 de ani de la primul zbor al unui balon cu aer cald, realizat în „spaţiul aerian” al ţării noastre. Evenimentul a avut loc la București, în 1818, pe timpul fanariotului Ioan Gheorghe Caragea, domn al Principatului Valahiei, motiv pentru care aerostatul a fost numit „bășica lui Vodă Caragea”.
Inițiativa acestui proiect a venit din partea mezinei lui Vodă Caragea, domnița Ralu, care „a avut stăruinţă pe lângă al său tată, omul cu „Legiuirea”, întâiul cod de pravile din Ţara Românească, spre a aduce un astfel de aerostat şi pe iste meleaguri”, după cum scrie dr. Horia Salca, în „Cronologia Bucureştilor”. De aici, mai aflăm că, domnița Ralu, la doar 19 ani „era o vizionară: visa să zboare, monta piese de teatru, trimitea tineri la Paris, pentru a afla tainele declamaţiunii, lua lecţii de Drept, stăpânea matematica”.
Potrivit historia.ro, cel care avea sarcina să ridice în aer primul aparat de zbor de la noi din țară era acrobatul Iordache Cuparencu, din Serbăuţii Sucevei, care era chiar autorului aerostatului. Cu acest aparat mai executase ascensiuni la Varşovia şi Vilnius, între anii 1806-1808.
Deși Vodă Caragea nu credea că aerostatul se va ridica vreodată de la sol, la insistențele domniței Ralu a pregătit toate cele necesare. Mai mult, a pus rămășag pe 10.000 de taleri, cu nemții care realizasera la Brașov stofa pentru aerostat, că experimentul nu va reuși.
Locul pentru desfășurarea evenimentului a fost ales pe Dealul Spirii, la „Curtea Arsă”. În privirile neîncrezătoare ale voevodului, boierilor și bucureștenilor de rând, în jurul orei 20:00 „băşica s-a înălţat în slăvi, de abia se mai vedea”, fără a avea la bord vreo persoană.
„Lucea ca un luceafăr”
Potrivit unei mărturii de epocă, păstrată la Mănăstirea Govora, citată de dr. Horia Salca, în „Cronologia Bucureştilor”, „băşica s-a înălţat drept în sus şi părea un mare işlic boieresc, legănându-se în văzduh. În lumina scăzută a înserării, fitilul aprins lucea ca un luceafăr”. Uimirea tuturor la vederea grozăviei a fost consemnată și de un alt martor, ceauşul Iordache, de la Biserica Amzei: „Dar când băşica s-a înălţat în slăvi, se deteră în genunchi, făcând, cu toţii, cruce!”. Balonul și-a terminat zborul în apropierea actualuilui cartier Dudești, din București.
Evenimentul avea să rămână unic în peisajul bucureștean, pentru foarte multă vreme.
Ciuma lui Caragea
Dar, Vodă Caragea, a rămas în istorie si pentru faptul că pe timpul domniei sale a izbucnit în țară ciuma. Nenorocirea avea să înceapă la scurtă vreme după urcarea sa pe tron, odată cu sosirea de la Constantinopol a unui dintre oamenii săi de încredere, bolnav de ciumă. Între 1813 și 1814 este estimat că ciuma a luat viețile a peste jumătate din locuitorii din București, fiind declarate zilnic aproximativ 300 de decese.
Ciuma lu Caragea a făcut sute de victime și în Dobrogea, care în acele timpuri era parte a Imperiului Otoman. Multe sate au fost arse din temelii și reconstruite pe dealuri din apropiere. Este și cazul satului Viile, din Județul Constanța, unde, după decimarea locuitorilor, cei rămași în viață au ars satul afectat de ciumă și au reconstruit unul nou, în jurul unei biserici închinată „Sfântului Haralambie”, cunoscut în popor ca fiind protector împotriva bolilor.
Surse foto: a1.ro, wikipedia
Comentariile sunt închise.